|
Am fost, am vazut, am ramas dezamagit. S-a facut atata tambalau cu premiile luate de acest film, incat am zis ca merita. Am citit palmaresul: impresionant. Dar, a acorda acestui film Premiul Publicului mi se pare cel putin o sfidare a publicului. Filmul nu are nici o treaba cu publicul. Este facut pentru a prezenta o realitate /arhicunoscuta pentru romani, ”pitoreascã” pentru occidentali/ si atata tot. Occidentalii s-au bucurat sa vada inca o data niste romani prosti si ticalosi, carora sa le planga din nou de mila, care nu le sunt oricum egali. Poate era mai bine sa-l dea pe post de documentar la TV. In sala auzisem in spate un spectator disperat: ”Da mori odata, Lazarescule!”. La iesire publicul era obosit si plictisit.
Am vazut si emisiunea Nasul cu Puiu si ALS prezenti. Il voi contrazice pe ALS si voi spune ca nici macar medicii nu s-au inghesuit sa vada filmul: unii dintre ei chiar pun suflet in ceea ce fac. As prefera sa vad inca o data Mere Rosii a lui Tatos, unde un medic tanar se opune sistemului, decat filmul lui Puiu care clar ingroasa tusa.
Filmul va avea mari probleme cu publicul si voi spune si eu cum a zis si Nae Caranfil la B1: este timpul ca si filmele din Romania sa se faca pentru public, iar publicul, baieti, vrea altceva, nu reportaje traspuse pe pelicula. Cred ca cel mai bun film este unul care iti oferã pur si simplu prilejul sa asisti la o poveste, unde poti intra in sala si sa te lasi cuprins de magia filmului. Daca ”simti” prea tare ”suflarea” regizorului in ceafa este deja rau: te scoate din conventie, te agreseaza. Magia se rupe si ramane un moft, o sfortare penibila a unui regizor. Filmul lui Puiu s-a vrut realist, dar nu este nici macar atat.
|