[bellhop]

Antarctic Journal aka Namgeuk-ilgi (2005)

-film despre puterea vointei care il inalta pe om, invingand obstacolele in calea victoriei...ba nu, asta era prin alte filme;
-despre curaj in cucerirea spatiului inaccesibil...nici asta, ca s-a mai vazut.
-thriller despre experiente stranii traite de un grup de exploratori in tinutul arctic, unde au loc fenomene paranormale, cu posibile creaturi monstruoase sau extratereste pe dedesubt...perimat;
something more original, maybe..? :?
ce mai ramane..drama unor oameni in atingerea unui aproape ipotetic Pole of Inaccessibility (P.O.I.), care nu numai ca nu le garanteaza nemurirea sau celebritatea, dar nici macar siguranta revenirii teferi acasa; pe scurt, the basic question: do we really need to do that?

avind doar doua luni (pina la lasarea intunericului) pentru a strabate cei 4-500 de kilometri, in conditii extreme de temperatura si teren, cei sase membri ai echipei trebuie sa mearga mereu legati unul de altul, din cauza crevaselor ascunse si sunt conectati prin satelit la un checkpoint, cu care comunica inclusiv video streams...;

asta la inceput insa, cand totul e bine si frumos, pe masura ce expeditia avanseaza, incep sa apara fisurile, atit in teren cat si in relatiile dintre exploratori, se termina si comunicatiile si totul o ia razna, de la suspiciuni, pina la halucinatii si degradare fizica ...;

drama e colectiva, dar blestemul tragic se pare ca il poarta seful echipei Captain Choi (Song Gang-ho, unul din cei mai tari actori koreeni ai momentului), genul de lider autoritar, cu experienta, cu vointa si tot arsenalul de calitati, dar si cu o experienta personala tragica din familie..veriga slaba; este visul lui sa atinga POI-ul antarctic, fixatia si iluzia lui ca o data ajuns acolo isi va gasi izbavirea, mistretul lui cu colti de argint...;

filmul e are la baza ideea ca spatiile izolate si imensitatea altereaza psihicul si perceptia, dinstictia pare insa a fi in calitatea experientei; daca in deserturi sinele se contracta lasand loc revelatiei divine, in tinutul de gheata este sinele individului cel care se releva, in adevarul si goliciunea lui, par a sugera autorii filmului; mediu septic prin excelenta, in Antarctida nu exista microbi, nimic nu putrezeste si nimic nu poate ramane ascuns, totul se conserva si chiar daca temporar poate fi acoperit de zapada si gheatza, tot se descopera la un moment dat;
asadar, este demersul sincer si dezinteresat, sau unul egoist-ascuns? totul se releva..in final, la apus de soare;

realizarea filmului n-as zice de exceptie, dar impresionanta: cu un cost de productie urias peste 8 milioane de dolari, o echipa de staruri (Song Gang-ho din Mr Vengeance si Hye-jeong Kang din Oldboy in rolurile principale), scenariul si regia alte doua nume cunoscute, Bong Jjoon-Ho si Yim Pil-Sung, filmari on-location in tinuturi dificile si costisitoare (NZL);

exceptionala insa e coloana sonora, de nimeni altul decat Kenji Kawai (Ghost in the Shell anyone?) inca de la generic te trec fiorii pe niste aerial views de-ti taie rasuflarea;

extreme bits: faza cu ochiul in inghetzata si circuitul integrat or whatever it was mestecat si inghitzit... :shock:

so, what wuz that line going like ?
Un prinþ din Levant îndrãgind vânatoarea... :sleep: