[Pitbull]

Ati atins câteva probleme esentiale, si am sä le räspund concentrat:

@Religia
Aici sunt aproape la fel de catolic decât Papa. Consider cä predarea religiei în scoalä e virtualmente OBLIGATORIE. In primul rând, e prea importantä. N-o putem pune pe acelasi plan cu alte domenii de culturä si informare (muzica, desenul, sportul... sau, cä de la asta veni vorba, cinematografia). E ca si cum ai zice cä Dumnezeu e egal cu Mozart, Picasso, Hagi... sau Tarkovski.
Apropo de "liber-cugetätori"... pardon. Jos Iliescu! (OK, gata, e jos si acolo va rämâne... da' totusi!) Adicä dacä niste pärinti cu fumuri ateiste vor sä facä din copiii lor niste oameni färä nici un Dumnezeu - CINE le va da acelor copii sansa sä cunoascä si adevärul si, mai târziu, sä aleagä (calea DREAPTA, speräm!).
Singura problemä realä e cea a confesiunii. Totusi, nu e insurmontabilä. Se pot preconiza urmätoarele solutii:
- Sä nu se predea O RELIGIE ca atare, ci o ISTORIE A RELIGIILOR (vezi Eliade; desigur, adaptatä pe întelesul copiilor). Ar fi foarte usor, interesant pentru ei, si de o importantä culturalä covârsitoare.
- Intr-un stat multinational (ca S.U.A.), se pot preda religii alternative, în functie de confesiunile elevilor.
- Intr-un stat national (ca România), s-ar preda religia principalä (de exemplu, crestin ortodoxä). Pärintii elevilor de alte confesiuni (catolici, musulmani, mozaici, etc.) pot solicita scutirea copiilor lor de la cursuri, care se va aproba tinând seama de argumentele lor (apartenenta familiei la altä confesiune, etc.). In limita posibilitätilor si în functie de spatiul geografic (de exemplu, pentru catolici în unele zone din Ardeal, sau pentru musulmani în Dobrogea, etc.), se pot organiza cursuri alternative.

@Cinematografia
E foarte adevärat cä eliminarea altor materii cultural-artistice (artele plastice, muzica) din orar e regretabilä. In acest sens, DA: ar fi nedrept sä sustinem cinematografia în detrimentul lor. Firesc ar fi sä existe toate. Dar cum timp pentru asa ceva nu existä (stim bine cât de încärcat e orarul bietilor copii), trebuie totusi sä se gäseascä anumite formule practice. (Pe de altä parte, cam de prin clasele a X-a, a XI-a, e firesc ca diverse materii sä disparä, în functie de specializare si orientarea copiilor spre viitoarea facultate.) Prin urmare, cred cä ar fi bine sä se aplice urmätoarele criterii:
- Cultura cinematograficä sä se predea la paritate cu cea plasticä si muzicalä.
- Pentru toate materiile culturale, perioada principalä sä fie cea a claselor III-X. Mai devreme, copiii încä nu sunt destul de receptivi. Mai târziu, devin prea specializati. In aceastä acoladä, sä se predea toate materiile cultural artistice (probabil nu toate concomitent în aceiasi ani, ca sä se evite supraîncärcarea orarului).

In sfârsit, optez pentru CURSURI, nu pentru cinecluburi, din urmätoarele motive:
- Pentru cinecluburi nu e nevoie sä se lupte nimeni (nici noi, nici altii). Cinecluburi (sau cercuri) se pot organiza in ORICE SCOLI unde existä profesori entuziasti si elevi receptivi.
- Oricum sansele de a impune un curs de culturä cinematograficä propriu-zis sunt cvasi-nule. De aceea trebuie sä tintim nivelul maxim - ca sä avem de unde ceda. Dacä pânä la urmä obtinem un curs facultativ sau alternativ, sä zicem bogdaproste!