|
Sä vä mai dau un exemplu:
Acum trei-patru ani, când fi-miu era într-a VII-a la "Vasile Alecsandri", le-a venit o tipä nouä la românä, ADELINA IORDACHE. O bucäticä de fatä, tânärä, scundä, subtiricä, drägutä, clocotind de energie - si un talent pedagogic, rupere! Douä facultäti: filologia si psihologia. Le-a fäcut o trupä de teatru, au pus "Chirita în provincie" (fi-miu era Leonas, eu i-am ajutat cu costume de la National). Repetitii, spectacol reusit, douä festivaluri, tot tacâmul.
Ei bine.
Directorul (în repetate rânduri): "Ia mai lasä-i cu teatru' ästa, cä nu meritä sä-ti bati capu' atâta cu ei!"
Directoarea adjunctä (pre ilustrul ei nume, Harieta Simina, una dintre acele freaks de räutate si prostie de care geme scoala româneascä; agramatism, inculturä, încurajäri de turnätorii prin clasä, etc.): "Ete na, de teatru nu mai poate ei! Nu se duce la nici o repetitie pânä nu ia toti a doua notä!"
Alti märeti dascäli: variatiuni pe aceleasi teme.
Adelina a rezistat în scoalä fix un an. Au zburat-o.
N-avea dânsii nevoie de "apostoli" în porcu' didactic!
|