|
Prin 1988-1989, voiam sä deschid un cerc de cinema (cineclub, sä-i zicem), într-un liceu de artä (Enescu, eventual). Am umblat pe la minister, pe la inspectoratele de sector, peste tot... M-au trimis de la unii la altii pânä n-am mai avut la cine sä mä duc si am renuntat... Nimeni n-avea chef sä-si complice existenta.
Mai târziu, în 1992, am încercat aceeasi figurä la Palatul Copiilor. Aveau o aparaturä extraordinarä, primitä de la ajutoare, care zäcea nefolositä. Dupä primul "vai ce bine, vä multumim!", a început si acolo sarabanda trasului de timp, si tot nimic n-a iesit.
Si totusi, as mai încerca si acum - numai sä-mi spunä cineva: VINO AICI, SI HAI SA FACEM TREABA!
|