|
Dacä stäm sä ne amintim, cele douä decenii (aproape) în cauzä au acoperit trei curente paralele:
- neorealismul italian
- La Nouvelle Vague
- Free Cinema
Toate împreunä, pe trei sisteme de coordonate nationale diferite, s-au combinat spre a avea acelasi efect: o "întoarcere la realism" (în sensul ästa, titulatura de "neorealism" e cea mai adecvatä), spärgând rutina de artificiozitäti, pretiozitäti si platitudini care se instalaserä de niste ani.
(Cam acelasi lucru se întâmpla si în S.U.A., cu Stanley Kramer, Niholas Ray, Zinnemann si altii - dar färä sä se constituie într-o scoalä atât de consistent coagulatä; imediat în urma lor, a venit Scoala Cehoslovacä - Forman, Menzel, Chytilova, etc.; si pe urmä, altii si altii, în acelasi spirit - sau "vânä", cum spunea Serghei.)
Sigur cä, în timp, viata lor a fost limitatä (orice noutate se învecheste, mai devreme sau mai târziu) - dar importantä a fost contributia revolutionarä din ACEL moment, care a dat un brânci puternic înainte filmului.
|