[Pitbull]

Asadar, un fel de cronicä.
Scurtä si simplä ca filmul, care e rotund, frumos si substantial în simplitatea lui.
O poveste limpede si curatä: fata e chematä la Berlin sä se angajeze, de un tip pe care-l cunoaste vag. La autogarä n-o asteaptä nimeni. Dupä un timp, ia un taxi si porneste sä-l caute. Bântuie Berlinul pe la toate adresele posibile, timp în care se leagä un dialog cu taximetristul turc cumsecade. În sfârsit, aflä cä respectivul Tomescu a fost concediat. Nu mai are unde sä-l gäseascä, praful s-a ales de planul ei. Dar rämâne cu taximetristul.
Multä lume - inclusiv St3fan si Rumpelstintzkin - a remarcat cu satisfactie happy end-ul. De acord. E tonifiant sä constati o atitudine optimistä färä ostentatie si demagogie, un final fericit credibil si nepretentios. "Bucuresti-Berlin" nu urmärea sä sperie, sä tragä semnale de alarmä, sä ne aducä aminte de diversele orori care stim cä se tot întâmplä în contextul migratiei, ci doar sä schiteze, în plan uman, câteva elemente esentiale ale acestui complex contact est-vest. Definitorii sunt cele douä episoade principale pe care se bazeazä actiunea:
- singurätatea protagonistei în autogara pustie,
- drumurile cu taxiul prin Berlin.
În jurul lor se situeazä "copertele" românesti, si prologul din familie - important nu fiindcä ar spune ceva nou despre realitatea româneascä de la baza migratiilor, ci pentru identitatea umanä pe care i-o propune protagonistei.
Fatä de aceasta, pe parcurs se constituie si identitatea umanä a turcului - näscut în Germania, dintr-o familie de emigranti, si foarte "constient national". Scurtul dialog al celor doi despre relatiile dintre români si turci proiecteazä discret si percutant subtila dimensiune istoricä a filmului - färä pretentii, în numai câteva puncte tratate cu umor ponderat: "Valurile Dunärii", sarmalele, etc. - ajutând sä se defineascä si adevärata temä a filmului: un contact între culturi; nu un soc, nu o coliziune - o relatie.
S-ar mai putea spune si altele despre stratul de fond al filmului, dar ne putem opri aici, pentru a rämâne în ton: nu e deloc stufos si nu se ambitioneazä sä "le spunä pe toate" (päcatul atâtor debutanti), ci este organic si organizat, si-si cunoaste mäsura.
Astfel cä putem trece la dimensiunea principalä: stilul.
Si, indiscutabil, "Bucuresti-Berlin" are stil. În primul rând, Anca Miruna Läzärescu STIE SÄ POVESTEASCÄ - fundamentalä si din päcate atât de rarä calitate pentru un cineast român! Povestea ei simplä e expusä coerent, concis, limpede, interesant, foarte vizual. Pe structura narativä fluentä, secventele se succed firesc, stäpânind sigur gramatica filmicä si ascendenta dramaticä.
În aceastä frazare de calitate se compune o poezie a imaginii expresivä si consistentä. Cadrele, alternând savant între static si dinamic, au compozitii studiate cu mäsurä, dramatism interior, definitii cromatice puternice si diversificate, si jocuri bine stäpânite între lumini si umbre. Remarcabil de creatoare consider cä este paralela constituitä între imageria bucuresteanä si cea berlinezä. Schita de portret a fiecärui oras nu e nici idealizantä, nici sordidä, dar autoarea ne aratä, ca din întâmplare, câteva ambiante dintr-un Berlin la rândul lui desfigurat de graffiti-uri, postere de prost-gust, amprente ale valurilor imigratiei ca si ale propriilor elemente degenerative occidentale.
Desi în economia unei cronici cinematografice universul uman îsi are alt loc, l-am läsat la sfârsit, pentru a desprinde din el câteva concluzii.
Pärintii fetei întregesc imaginea unei familii românesti tipice, färä glisäri în lamentare sau caricaturä. Un Dan Condurache care a îmbätrânit la fel de interesant cum a fost si în deceniile trecute, plin de zulufi albi peste o acrealä resemnatä, în tandem cu aceeasi Luminita Gheorghiu care stie sä compunä din douä-trei replici un personaj plin de dimensiuni ascunse. La antipozi, nemtoaica bätrânä, fardatä si construitä parcä numai din sârme si muchii täioase, sugereazä un anumit pandant occidental al aceleiasi regiuni tipologice si sociale.
Erchan Durmaz, tandrul taximetrist turc, are un chip doar atât de ciudat cât sä nu fie plicticos si exact atât umor cât sä rämânä credibil. De fapt, cred cä de la ACEST personaj porneste credibilitatea întregii povesti, justificând inclusiv happy-end-ul.
Categoric, coloana vertebralä actoriceascä a filmului este Ana Ularu, acest "copil bastard" al cinematografiei românesti cum îi place sä se auto-defineascä, o veteranä de douäzeci de ani näscutä dar si fäcutä actritä. Interpreta duce filmul pe umeri cu dezinvoltura si robustetea sigurä de sine care o caracterizeazä, însotind permanent täcerea gräitoare a imaginii cu propriile ei täceri încärcate de sensuri. Dincolo de numeroasele elemente ale profesiunii pe care le stäpâneste impecabil, am mai remarcat aici o fermecätoare mobilitate facialä; e surprinzätor sä vezi acel chip de o armonie stranie abordând firesc o sumedenie de mästi care mi-au amintit, la un moment dat, chiar de paiatele Giuliettei Masina. (Si, îngäduindu-mi o parantezä off-topic, în care regisorul ia locul cronicarului, a fost foarte relevant sä suprapun aceste rezultate actoricesti finite peste elementele muncii de creatie pe care actualmente o întreprindem împreunä, în propriul nostru proiect cu "Casa Creatorilor".)
Îi mentionam asearä Ancäi Miruna Läzärescu cä, dincolo de multimea calitätilor enumerate mai sus, filmul rämâne perfectibil. Cred cä remediabilele lui neîmpliniri s-ar situa în urmätoarele zone:
- ritmul unor finaluri de secventä, uneori lucrate prin fade out, e putin stângaci;
- partitura muzicalä româneascä folositä ca marcä a "copertelor" functioneazä prea ostentativ: în ambele cazuri, intervine brusc (parcä de undeva din afarä), si se suprapune prea zgomotos peste imagine.
- finalul e construit cam confuz, iar ultima imagine aleasä pentru a pune punct filmului, desi foarte plasticä în sine, nu mi se pare suficient de semnificativä si originalä prin continut.
Imaginându-ne cä aceste mici lacune ar fi avut sansa unor corectii încä din perioada de lucru, nu ne rämâne decât satisfactia cä "Bucuresti-Berlin" a reusit: un film cu continut, cu substantä artisticä viguroasä, cu mäiestrie narativä eficientä, toate finalizate rotund printr-un categoric STIL cinematografic, amprenta unei personalitäti care cred si sper cä se va mai manifesta.