Ooof, mäi Leo, iar ai brodit-o!
Bine, hai sä silabisesc:
DA, avem probleme la fel de mari, ba nu, SI MAI MARI, si la nivel de regie, scenariu si productie. Avem PREA PUTINI regisori, scenaristi si producätori de film buni. Majoritatea sunt niste impostori. DA, de-aia e filmul românesc asa cum e! Iar dacä mai cândva stäteam foarte bine la capitolul operatori si actori, din päcate de ceva ani buni si pe-acolo treburile încep sä scârtâie. (Apropo, dacä tu ai spus "încä din '93" cä filmul românesc nu existä, incidental s-a nimerit ca eu s-o spun "încä din '90", la acel märet "Congres" circografic al cinematografiei române proaspät revolutionarizate, din martie. Sigur cä mi-au särit toti în cap, vai, da' cum se poate, da' cum îti permiti, da' ce filme ai fäcut matale nesimporcule s-ai gurä sä vorbesti, adicä ce, vrei sä spui cä noi s'tem prosti? Drept pentru care, peste câteva ore ajunseserä toti sä zbiere unii la altii c-au fost securisti si cä "te dau un judecatä!" (Zizi Bostan cätre Iulian Mihu, paregzamplu.)
In mesajul de mai sus, mä referisem NUMAI la critici, pentru cä venise vorba. Ce, asta-nseamnä cä i-am acuzat pe ei de toate relele? Sau voiai sä fiu exhaustiv - vorba lui Serban Marinescu?
Nu mai fi asa de prodomist, cä ai ajuns sä mä cunosti destul de bine (fie si doar de-aici), si stii cä DORESC o criticä de film puternicä în România, si CRED în necesitatea si menirea ei. Da' sä fie CRITICI, dom'le, nu subrete!
Si acum, explicatia la apropoul de mai sus.
Pe vremea când se filma
"Cel mai iubit dintre pämânteni", apare Serbänel al nostru la televizor, c-un microfon în fatä. Tanti cu microfonul îl întreabä despre film. Serbänel räspunde, cu binecunoscuta-i morgä minaminovicianä:
- Speräm ca filmul sä fie o dovadä cä si în România se poate face film privat. Mai multe nu vä pot spune, suntem abia în lucru. Imi cer scuze cä v-am dat un räspuns atât de
exhaustiv, dar... asta e!