[Petre]

ar trebui scrisa o cronica despre acest eveniment.

Anunt cu parere de rau si durere in suflet ca, dupa 5 zile de agonie prelungita si lupta curajoasa cu boala, FIF “Marea Neagra” s-a stins din viata, lasand in urma o existenta scurta dar plina de tzepe de toate marimile si formele.
Iubitorii de arta si frumos vor pastra cu siguranta in sufletele lor candide si cinefile amintirea acestui festival, de care putem spune ca a fost fantoma chiar inainte de a muri. La fel ca OZN-urile si blondele inteligente, FIF “Marea Neagra” s-a lasat mult cautat de doritori, ba chiar putem spune ca s-a ascuns in spatele unei ignorante cronice, a unui program nerespectat (sa nu mai mentionam ca cel oficial nici nu a existat), a organizatorilor bezmetici si in general a spiritului “lasa-ma sa te las”. In concluzie, organizare si promovare fantastice dar absente cu desavarsire. (in urma unui scurt sondaj urmarit pe TVR1 am ajuns la concluzia ca nici unul din locuitorii Constantei care au fost intrebati nu auzisera de festinul cinematografic in plina desfasurare)
Povestea s-a repetat si cand am ajuns in Mamaia, unde mai multi nenea cu afise si cabluri in maini (in loc de paine si sare) au dat din umeri si ne-au oferit o foicica minuscula pe care scriau niste ore si locatii, ce bineinteles nu au fost respectate. In rest, pustietate completa, caini urland la luna, cinematograful Albatros portocaliu si singur.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad asa festival „international”, ii dau dreptate lui Radu si adaug o completare : cu banii investiti mai bine cumparau dvd-uri si le imparteau la cinefilii saraci dar cu dragoste de pelicula.
Si, ca sa inchei apoteotic : habar n-am cati s-au uitat la gala de premiere transmisa in direct pe TVR1, dar pot sa spun ca au fost niste momente ce nu trebuiau ratate. Gala a avut loc intr-una din salile de cinema din cadrul Mall-ului...scaune goale, public atipit.
Fazele penibile nu au lipsit, cum ar fi inmanarea unui trofeu inexistent, moment in care prezentatoarea certata rau cu limba romana l-a linistit pe castigator : „Lasa, ca il facem noi si vi-l trimitem” (n.m : de trofeu e vorba, care apropo revolutioneaza tot ce credeam eu ca stiu despre arta facuta din desheuri)
Au mai fost si niste incercari de a ne arata o serie de secvente retrospective. Bineinteles, sa nu va ganditi la un montaj, ca sa poata vedea si cel de acasa, din fata tv-ului ce si cum. Nu frate, zoom pe ecranul din sala de cinema si in jur bezna completa (asadar, numai cei din sala s-au putut bucura de „comemorare”)
La finalul acestui maraton mai absurd decat teatrul lui Eugen Ionescu, nu pot sa cred decat ca singurii care au vazut intr-adevar un film pe parcursul acestor zile sunt juriul si organizatorii.

Stoian Saiona