A Bittersweet Life aka
Dalkomhan insaeng (2005), cel mai asteptat film al anului, special treat for Sky-Lounge walkers, busboys and girls, sharks and fishes. de sarbatoare. de referinta, de clasa ...8)
de la regizorul povestii celor doua surori, cel mai tare film korean de la Oldboy incoace, nu mi-a inselat asteptarile, nici nu acceptam vreun discount;
they say it's a noir, but f*ck!, everything it so stylish and sharp imaginea, peretii, coridoarele, outfitul patru ace si expresia lui Sunwoo, prajitura cu sirop de migdale savurata meticulos, espresso-ul negru si imobil ca si expresia fetzei lui..si-apoi all the mess that's coming up: certified ROK violence, cu lovituri la oase si taieturi la vine si impuscaturi la nimereala in cele mai improbabile locuri de atins, batai bâta-gloata ca-n flashuletzele cu stickman (patentate de Park in Oldboy I guess
) ;
what was his failure? sarcinile de serviciu indeplinita profesional, with only one exception, where the human factor comes in, that's the woman. nu ca el ar fi avut ceva cu ea, doar s-a induiosat si el o data ca vinatorul din Alba ca Zapada, hai sa-i las sa traiasca; his only mistake, he diddn't do 'em off, although set a boundary. not enough;
uimitoare suprapunerea de planuri, el cu calvarul lui, iar banda rivala dupa el pentru ca i-a batut pe unii...;
crazy aproape suprarealista faza cu contrabandistii ruso-koreeni cand se duce sa cumpere arme;
superba coloana sonora, adevarata Symphony for Mr. Vengeance, cum a spus cineva;
daca e sa reprosez ceva, asteptam totusi un twist/apogeu spre sfarsit, nu final gen Lock, Stock... unde fiecare isi primeste glontzul lui;
anyway, a greatly enjoyable visual experience, real feast!