Re-publik: usor superficiala, cu destule no-name-uri, nu reuseste inca sa fie ceea ce si-a propus in blurb-uri; chestia cu numerele tematice e livrata la oha, pentru ca, oricum, temele sint atinse foarte fugitiv; in schimb, imi face reala placere sa ma uit prin ea de fiecare data: arata bine, articolele despre film sint misto, alea despre muzica merg este clar, o revista pentru generatia y; ideea cu cd-ul pirat bagat in tipla mi se pare proasta...still, este singura revista mondena prin care ma uit cu placere. Desi nu e atit de 'undaground' as I hoped it would be, snobismele ei ma gidlila intr-un mod placut. E ca o fata care umbla prin WEB: subtirica la cap, costumata nebunel, dar care nu iti face rau.
Omagiu: ar fi putut sa porneasca de la o atitudine originala, nu sa presupuna, asta dupa ce Re
ublik a fost deja lansata pe piata, ca este cea mai buna revista de cultura urbana & shit. Apoi, la 280 de mii, de dragul diversitatii imi cumpar o carte. O revista cu pretentii, cu tot felul de artisti neintelesi, de genul carora care apar in mod constant pe listele cu respinsi pe la bienale. Tot soiul de colaje grafice basite, care si-ar fi gasit mai degraba locul in fanzinele editate de Vlad Nanca, decit intr-o chestie pentru care au fost sacrificati niste copaci. Ca articole, cu exceptia celor ale lui J Lo, ce pizda ma-sii sa citesti? Re
ublik nu se ia in serios, it's all (faux) glam, dar, pe timp de vara, merge ca lubrifiata. Omagiu se crede in Germania sau in State, urca toti artishitii astia pe o barcuta si le da drumul in lume, pe val, chipurile, sa cucereasca intelectul. Cred ca targetul revistei Omagiu sint oameni care au facut Facultatea de Constructii in vreun oras de provincie, unde oamenii vorbesc stricat romaneste, si viseaza la structuri si arhitecturi mentale si tot soiul de constructuri din astea artificiale. Plecati in puIa mea acasa.
PS: E bine ca exista doua reviste totusi, asa zisa concurenta.