|
Päi cum sä nu? Ce-ar fi filmul românesc färä Buftea...?
Färä Buftea, cu haitele ei de maidanezi cärora le dädeam de mâncare prin studio, care mä escortau noaptea când eram de gardä s-mi fäceam rondul... si dupä care am plâns ca un copil, când nu stiu ce criminali de la Productie i-au chemat pe unii de i-au oträvit; si-am luat de picioare cât am putut de multi din ei, si i-am aruncat în lac, numai sä nu-i ia äia si sä-i jupoaie...
Buftea, cu jarvele ei bipede care te säpau si te lucrau pe la spate cât puteau... si cu colegii de care mä leagä atâtea amintiri sacrosancte?
Buftea, cu directorii si secunzii care bägau mâna pân-la cot în devizul filmelor, si cu recuziterii si scenografii care aduceau de-acasä ca sä completeze decorurile...
Buftea, cu Pivniceru si Boris, care läsau oamenii färä salarii, nemâncati luni de zile, si tolerau toate spägile si pilele - si cu Nästase si multi altii ca el, care se sträduiau cât puteau ca nimeni sä nu rämânä în "lipsä sarcini" si nedreptätiti...
Buftea, unde s-au turnat tone de deseuri, dintre care au räsärit si cele câteva filme românesti care meritä oricând sä fie amintite cu respect...
Buftea, care construia niste decoruri extraordinare, de te cruceai umblând prin ele - si pe urmä le läsa sä se facä praf în ploaie si vânt...
Buftea, unde mi-am petrecut sapte ani din viatä, am plecat cu silä si respirând usurat... iar acum, m-as întoarce oricând, dacä ar mai exista...
Vorba lui Al Bano si Romina: "Nostalgia, nostalgia, canalia...!"
|