AICI ESTE LUMINA
Asemenea ramelor care, se zice, afaneaza pamantul pe care-l strabat in intuneric si-l fac sa rodeasca, povestile trec din gura in gura si spun, din timpuri stravechi,ceea ce nimic altceva nu poate spune.
Unele se rasucesc si se infasoara in interiorul aceluiasi popor.Altele, ce par alcatuite dintr-o materie subtila, patrund prin zidurile nevazute care ne despart, trec prin timp si spatiu si merg mai departe.
Astfel, scena comica binecunoscuta , in care clovnul cauta obiectul pierdut intr-un cerc de lumina , nu pentru ca l-a pierdut acolo, ci pentru ca "aici este lumina", se regaseste in culegerile arabe si indiene inca din secolul al X-lea, si poate chiar mai inainte.
Trebuie spus ca, la fel ca obiectul cautat,scena are un inteles adanc si tainic.
Dincolo de anecdota savuroasa, ni se arata ca e mai bine sa cautam acolo unde este lumina.Daca nu gasim obiectul pierdut, vom gasi poate altceva; dar in intuneric nu vom gasi nimic .
Textul asta minunat apartine lui Jen Claude Carriere.L-am decoperit cu ani in urma in prefata unei carti stranii...Cercul Mincinosilor, o culegere de povestiri filozofice din toata lumea care strage in ea, ca intr-un receptacol, toate "povestile"...Jean Claude Carriere, scenarist de prestigiu, a colaborat cu Bunuel, cu Milos Forman, cu Jean Luc Godar, cu Nagisa Oshima...si, fara s-o stie , a colaborat cu noi -
Caci cum altfel sa numesc acea "cautare in lumina" pe care clovnul din poveste o face frizand absurdul decat alaturand-o cautarii noastre...
E o nebunie cand sti cu certitudine ca raitingul (giuvaerul oricarui producator) s-a pierdut in intuneric, iar tu incerci sa-l cauti in lumina...
Dar poate ca, aidoma pildei, in lumina vom gasi "altceva"...who knows..poate chiar „raitingul” insusi
In una din secventele episodului pilot,Luptatorul de K1 are o conversatie cu Scenaristul.Cel dintai, convins fiind ca toata lumea participanta la proiect nu poate fi altceva decat un soi de alter ego al lui , isi intreaba "adversarul" la ce stil lupta.Scenaristul e socat de intrebare si ii spune ingenuu ca "el nu lupta la nici un stil"- ba mai mult - " ca el NU E LUPTATOR."Pai ce esti ?-il intreaba Luptatorul.
"Sunt Scenarist- raspunde Scenaristul.- si pentru ca fatza Luptatorului trada nedumerirea incepe sa-i explice cum ca, in spatele oricarui film, sta un scenariu.
Si-n spatele scenariului ?
In spatele scenariului sta ...scenaristul.
Si-n spatele scenaristului ??? - intreaba Luptatorul
In spatele scenaristului sta ...talentul
Si-n spatele talentului ???
In spatele talentului stau ... ideile
Si-n spatele ideilor ??? - intreaba Luptatorul
Aici, usor iritat, scenaristul ii da raspunsul „fondator”.
In spatele ideilor sta ...foamea dom'le ...FOAMEA.
Prin anii 30 editura Facla lansa o ancheta interview printre scriitorii vremii.Intrebarea, aparent extrem de simpla, era urmatoarea: „De ce scrieti ?”
Eliade a raspuns ironic ( si nu a fost singurul) dar n-au lipsit raspunsurile „prozaice” de genul „scriu pentru ca asa simt” sau „scriu pentru ca daca n-as scrie m-as sufoca” sau „scriu pentru MARIA SA CITITORUL ” si altele de genu asta .La sfarsit, Mihail Sebastian incheia trist:” Oare cati dintre noi ar mai scrie, daca n-ar exista industria asta colosala a editurilor, masinaria asta imensa in care se invalmasesc deopotriva ambitii, bani, orgolii,iluzii, justificari de ordin social, material,spiritual, tot compositumul asta care face din simplu (sau complicatul )fapt de a scrie un lucru extrem de complex ...Probabil, nu multi”-incheia el .
Evident, a spune ca la baza progresului sau a evolutiei umane, a ideilor si-a punerii lor in practica sta NUMAI „foamea” invocata de scenarist e un raspuns grosier si simplificat.Dar nu lipsit de adevar..
Nimic nu poate rezista in fata prestigiului de care se bucura „foamea”.Faza e ca producatorii nostri o au NUMAI pe ea.Au NUMAI foamea.O foame seaca, uscata, si interminabila.Daca n-are nimic in spate, foamea continuua iti submineaza sanatatea gandirii , te face primitiv, pavlovian, te face imbecil.Te face sa crezi ca tu „intelegi” mecanismele pietii, te face sa crezi ca poti gandi cu mintea celuilalt.
De cand am demarat proiectul asta mi-a fost cu neputinta sa nu ma gandesc la intalnirea cu „big brother”.
Va veni si ziua cand, asezati scolareste pe o canapea de piele, ii vom asculta discursul.
Acea zi ma sperie.
Pana una alta vom cauta (ca niste "clovni" ce suntem) in lumina „lucrul” pe care „ei” l-au pierdut in intuneric.