|
Adevärul e cä problema "asta" (si a "ästora"), m-a cam muncit si pe mine o vreme. Au fäcut ei, sau n-au fäcut, ceva comparabil cu ce fäcurä cândva alde Pastrone, Griffith, Eisenstein, Chaplin, Murnau, Thomas Ince, Kulesov, Orson Welles...?
Cred cä si da, si nu - si mai intervin si niste paradoxuri destul de interesante...
CULMEA, cele mai putin spectaculoase contributii "revolutionare" le-au adus tocmai spectaculosii si spectacularii Spielberg si Lucas. Au pus si ei o cärämijoarä, douä - dar construiau pe fundatiile unora mai învätati si mai bärbati ca ei: Hitchcock si Kubrick, evident!
In schimb, relativ mai discreti, Truffaut si Coppola au fost mult mai originali si mai profunzi. Amândoi au spulberat niste osificäri si inertii proprii cinematografiilor nationale si sferelor lor de influentä, în perioadele respective, în spiritul unui voios-scrâsnit "Mäi bäieti / Puneti mâna pe lopeti!". Nu stiu dacä La Nouvelle Vague ar fi avut forta pe care-a avut-o, färä «Les 400 coups», nici dacä filmul american ar fi purces la fel de impetuos mai departe, färä brânciurile date de "Godfather", "The Conversation" si "Apocalypse Now".
Personal, în materie de "contributii", i-as ierarhiza cam asa:
- Truffaut
- Coppola
- Lucas
- Spielberg
(Evident, aläturarea lor e partial fortuitä - s-a nimerit sä-i pomeniti voi, deasupra; ecuatia completä a epocii include multe alte nume; de pildä, nu poti sä discuti despre Truffaut ignorându-i pe Godard si Resnais, sau, mai preste gârlä, sä-i uiti pe Kubrick - l-am si pomenit, cä färä el Lucas n-ar fi fost ce-a fost - Bogdanovich, Scorsese, Woody Allen, Mike Nichols si alti bäieti veseli si furiosi.)
|