Originally Posted by Alex Leo Serban:
Cam ilogic paradoxul asta.
Nu stiu,intuitie feminina? :huh:
Da' putem sa desfacem firul in patru si sa vedem daca am dreptate.
murnau? sjostrom? lang?
Relevanta lor in epoca digitala:0.
Pt. cinefilul amator sunt morti si ingropati.
lucas&coppola&spielberg&truffaut?
Mda.Nici unul dintre ei nu e fundamental pt cinematograf;oportunitatea existentei lor tine de gusturile personale.
Wkw e alta discutie.
Anii '40?
Cam toate elementele limbajului cinematografic erau descoperite iar ceea ce s-a descoperit ulterior(de ex. zoom-ul,cred ca in '62) nu a imbunatatit substantial posibilitatile de expresie.
Totusi acest limbaj a fost conditionat ulterior de aparitia televiziunii-aparitia in anii '50 a policolorului,ecranului panoramic,sunetului stereofonic- cu mentiunea ca tentative de film color si sistem audio au fost prezentate inca de la targul de la Paris din 1900(ele nefiind adoptate datorita costurilor pe care le comportau),iar ecranul panoramic nu e altceva decat ecranul triplu propus de Abel Gance pt. Napoleon(1927).
Revenind la
Nou,anii '90 au marcat o revolutie in ceea ce priveste structura scenariului,plecand de la Night on Earth si Reservoir Dogs
trecand prin Pulp Fiction ajungand la filmele lui Lynch(Lost Highway&Mulholland Drive), a lui Inarritu(Amores Perros&21 Grams) a lui Wkw(Chungking Express,Fallen Angels),la Kaufman(Eternal Sunshine...) si in final la Lucia Y El Sexo(care e cel mai complex,cel putin ca si concept).
Intrebarea e daca un astfel de scenariu inseamna automat un film mai bun.Cert il face mai interesant,lucru fundamental in lupta cu televiziunea.
Pt. filmul modern e mai important un scenariu original decat un limbaj cinemtografic elevat.