Amândoi dezvoltati idei cu care sunt întru totul de acord.
E foarte clar cä ästia sunt atinsi de S.B.B. (Sindromul Big Brother - äla de la Orwell, nu ästa din Crângasi!) sau S.S.C. (Scroafa Suitä-n Copac).
Pe fiu-meu l-am crescut exact cum exemplificä Cinemania, acum are aproape 17 ani si stiu cä am fäcut o treabä excelentä. Mai stiu si cä se vor repezi destui: "Da', da' ca tine-s putini, regula nu se-aplicä si la milioanele de cutare - si cutare..." STOP! Ba se-APLICA, dupä cum veti vedea, dacä puneti mâna mäcar pe-o brosuricä de sociologie. In mäsura în care unele filme ar putea avea un efect CATALITIC asupra unor devieri morale, etice, etc., ale tinerilor, puzderia asta de "reglementäri" si "interdictii" nu face decât sä le EXACERBEZE, prin efect de bumerang.
1) Toate "ratingurile" din lume vor fi întotdeauna impotente sä blocheze accesul copiilor si al tinerilor la filme într-o proportie semnificativä.
2) Au un efect de atractie si publicitate mai eficient decât orice advertising.
3) Au un efect stimulativ, tocmai prin activarea spiritului rebel propriei vârstei.
Dacä la Sorbonne scrie
"Il est interzis d'interdir", singura Lege a Ratingului Cinematografic, în orice tarä dezcocotatä din baobab, nu poate suna decât asa:
Este interzisä orice formä de rating cinematografic, îngrädire, limitare sau blocare a accesului la filme, indiferent dupä ce criterii - sociale, politice, religioase, morale, de vârstä, etc.
(Later edit
Cel mult, se pot propune, cu titlu consultativ, coordonäri care sä ajute spectatorii sä se orienteze mai usor printre genuri - vezi proiectul concret pe care l-am schitat mai jos.
Iar ceea ce spun aici nu e nici spirit de frondä, nici anarhism, nici idealism, nici libertinaj. E socio-psihologie pragmaticä.