[obvious]

dupa parerea-mi (si voi expune aici doar UN aspect al problemei, fara sa ma refer la momente esentiale in viata oricarui film, cum ar fi montajul care poate schimba, altera, imbunatati substantial - "la capatul liniei", sau colaborarea d.o.p-ului cu production designers, care pot duce la unitate si rtim uneori mai bine decat scenariul -din punctul asta de vedere greenaway, ca demiurg tiranic sta foarte bine. exista enorm de multa matematica, paradoxal, in vizualul lui. am citit un interviu genial despre conceperea pillow book. ecuatie totala, mi s-a explicat teoria prin care bajbaiam eu dupa ce am vazut filmul, fara sa pot concretiza). (ca de obicei am niste paranteze interminabile).

DECI.dupa parerea-mi foarte mult sta, (fara sa am ipocrizia de a spune ca Totul sta in) jocul actorilor.evident coroborat cu intreg mesajul regizoral.
cred foarte mult in actorii care nu cred scenariul pe cuvant. respectiv nu joaca ideea generalizata de "curva, politist, bussinesman etc" . impostatia este tehnica de potentare a vocii pentru a emite "pana departe". cred ca un fel de 'impostatie' exista si in construirea unui rol. sa il poti trimite pana departe, mai departe de etica spectatorului, pana la instinctualul lui. la subconstient. pana toate tarele sociale si implicit ideile fixe pe care le ridica acestea cad, nu violent, ci incet incet.
Cred in actorul care isi iubeste personajul intr-atat incat nu isi permite sa-l idealizeze. De aceea nu cred in personaje pozitive sau negative, ci in mici lumi, cu fragmentele lor, surprinse.
Cred in optiunea clara pentru un personaj, in deparazitarea de mici eventuale drumuri pentru a ajunge la ceva.
Actorul care a incorporat teatrul si stie sa-l indeparteze din jocul lui, fara sa-i uite punctele forte, filosofia si mecanismele.
Conditia sine qua non. Actor-spectator.Cred in actorul lucid, constient ca dincolo de peretele construit de el ca sa se izoleze - punerea in abis-exista omul viu si inimaginabil de senzitiv la ce se transmite.Actorul care controleaza fiecare secunda, fara sa cenzureze, fara sa inventeze si fara sa-si nege nimic. Ceva ceva se pierde din pacate. Fara afirmatii retrograde gen "pai pe vremea monstrilor sacri". dar totusi.

et ca.