|
Dom'le, ce vä tot învârtiti ca pardon în cäldare?
Uite, drept pildä pilduitoare:
Agatha Christie (si toate ecranizärile dupä romanele ei): se adreseazä inteligentei.
Alain Resnais: se adreseazä sensibilitätii (nu cä n-ar avea inteligentä cât cuprinde, da' dacä-ncerci sä decriptezi cu rezonul, ca snobimea, «L'Année Dernière �* Marienbad» sau «Hiroshima, mon amour», te-ai fript BIG time! Iar exemplele de genul ästa sunt gräitoare, pentru cä nici un film, oricât de sensibilos, nu poate ignora inteligenta - altfel, se cheamä cä-i tâNNpit. Cum nici Hercule Poirot - vezi mai sus - nu-si poate folosi the little grey cells färä sä fie si hazliu, si înduiosätor.)
"Contact" si alte hard-SF-uri: inteligentei.
Kubrick: câtä inteligentä în "Paths of Glory" si "2001", atâta sensibilitate în "A Clockwork Orange" sau "Lolita".
Bergman, Tarkovski, Wajda: inteligentä cu caru', sensibilitate cu ghiotura (sau viceversa).
Fellini: sensibilitate (si inteligentä)
Antonioni: inteligentä (si sensibilitate).
Joris Ivens si alti documentaristi poetici: SENSIBILITATE
Carl Sagan si alti documentaristi pragmatici: INTELIGENTA
(Sigur, Sagan era scriitor, dar documentarele lui de stiintä popularizatä sunt edificatoare).
Shî. a. mî. dî.
|