Ajutä foarte mult.
Partial ai dreptate: "e vina scolii care m-a format".
Ceea ce n-ai de unde sä stii, e cä-n urmätorii ani dupä absolvire, cu mult efort, am reusit sä-mi murdäresc la loc creierul spälat atât de bine de Bostan & Co.
In fine, asa cum spui, explicând "decupajul" n-am fäcut decât sä räspund punctual la întrebarea lui St3fan. Evident, regula "decupajului de fier" (sau "beton armat", cum proletcultist zicea toatä catedra de regie-n pär), a cäzut în desuetudine. Si eu sustin acum o combinatie bine echilibratä si controlatä între vechiul "decupaj" si novatorul "coverage".
Apropo: în filmul de anul III,
"Spinoase-s cäile iubirii", dupä Theodor Mazilu (pe care cu ocazia aia am ajuns sä-l detest ca autor, cä ni-l bägase Zizi Bostan pe gâtule), cu Maia Morgenstern, Stelian Nistor si Papil Panduru, la un moment dat mi-a venit o idee pe platou si am "coverat" o secventä nouä. Intâmplätor, a iesit una dintre cele mai reusite. La proiectie, le-a pläcut tuturor - pânä a venit Bostan, a väzut-o, a fäcut ca toti dracii si m-a obligat s-o scot din film, sub pretext cä "nu e în scenariu". (Adevärul e cä toasha nu era chiar atât de proastä pe cât pärea: secventa continea o aluzie la Nea Nicu, si s-a prins!
)