|
am citit doar prima postare si am sarit sa raspund, asa ca poate o sa repet spusele altora. ce sa fac! sunt omul impulsului de moment.
sofia a riscat mult cu acest film. l-am asteptat cu suspiciune. nu mi-a placut "sinuciderea fecioarelor" si o credeam fata lui taticu. dar filmul asta m-a naucit. mi-am cerut scuze (in gand).
probabil ca trebuie sa ai o varsta ca sa-i prinzi coerenta amara, sa intelegi spaima ratarii pandindu-te dupa colt. sa intelegi ce poate uni doi oameni atat de diferiti, dar doar pe moment, pentru ca ei sunt maturi si aspri si stiu ca minunile se petrec doar in filme. stiu din experienta proprie ca pe pamant strain durerile sunt mai acute, si ca te arunci in distractii prostesti, sperând sa-i intelegi pe oamenii locului. dupa un timp renunti, pentru ca ei rad cand tu tu te plictisesti, si invers.
scenariul e de o dificultate rara. ma bucur ciudat, de o maniera trista cand intalnesc filme despre care pot spune: eu nu as fi putut scrie asa ceva.
|