Undeva prin Cafenea e un topic al lui Martaloglu, intitulat parcä tocmai asa: "Cronicile lui Martaloglu". I-am dat acolo un räspuns în care expuneam propria mea viziune despre felul cum trebuie sä fie conceputä si construitä o cronicä de film. Dincolo de elementele proprii cronicii, se distinge sistemul de criterii care definesc un film ca "bun" sau "prost".
Paul Cälinescu spunea: "orice gen e bun, cu exceptia genului plicticos". Un adevär sugubät si esential, pe care-l putem extrapola sub forma: "orice film e bun, dacä nu plictiseste".
Totusi, nu e numai atât. As zice cä "bunätatea" unui film se defineste pe douä paliere:
- sä fie cel putin corect (dacä nu chiar creator) realizat profesional - chestie pe care, evident, o judecä profesionistii (criticii, si ceilalti cineasti);
- sä placä unei majoritäti socialmente reprezentative a publicului ("socialmente reprezentative" = nu doar vulgul, nu doar elita, nu doar fizicienii atomisti sau chirurgii; "sä placä = poate însemna: sä distreze, sä incite, sä emotioneze, sä implice, sä-i facä sä se regäseascä, etc.)
Cred cä o altä incidentä între axa paradigmaticii si axa sintagmaticii (de la Carabät citire
) ar putea fi urmätoarea:
"Le talent sans génie est peu de chose.
Le génie sans talent n'est rien."
Si-acum, sä anulez totul:
Desi în vorbirea (si postarea) curentä cad si eu în päcatul de a folosi atributele "film bun", "film prost", în discutiile serioase tind sä le evit. Sunt prea schematice - si, în fond, amatoricesti.