Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
cred ca mai important e sa-ti educi gustul in asa fel incit, la un moment dat (de gratie), sa ajungi sa patrunzi toata frumusetea (cruda!) a unui film ca 'persona'; sa-ti rafinezi sensibilitatea pina in punctul de a fi emotionat de un asemenea film... nu cred ca e bine ca un film sa fie perceput strict rational, ci - in primul rind - emotional; daca emotie nu e, nimic nu e.
|
Asta suna a ceva programatic si, din principiu, imi displace. De ce sa imi rafinez, chipurile, sensibilitatea de a vedea un film rece si, paradoxal, de ma lasa incalzit? Sint perfect de acord ca 'cei vechi', batriiorii, the old, the good, and the dead trebuie incercati cu degetul inainte de a fi gustati, dar chestia pe care o spui tu cu educarea sensibilitatilor mi se pare o chestie la fel de elastica precum salteaua de apa pentru un pat procustian. Nu, frate, filmele astea precum Persona ma plictisesc ingrozitor.
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
acestea fiind spuse, sint consternat sa constat - totusi - ca, pt unii cinefili de data recenta, un film cu cadre lungi = un film plicticos, sau (mai rau) prost! :shock: de unde vine aceasta semi-patologie a perceptiei?? de la videoclipuri? de la ritmul frenetic al vietii de acum? logic vorbind, nu pricep de ce - daca-ti place cinema-ul - un cadru lung este vazut ca plicticos?? unde a disparut placerea contemplarii? oare un peisaj splendid este 'bifat' tot asha - ca un fast-food vizual -, grabindu-te sa te intorci la hamburgeri?!...
|
Aici sint de acord cu tine, si nu cu Leonard. Stalker e misto tocmai prin asteptari si travuri lente. Songs From the 2nd Floor prin compozitiile splenindide , nu numai statice, ci si statuesque.
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
ca muzica, scuzati, contemporana e 'mai buna' ca bach & beethoven, etc etc... ei, citi sinteti dispusi sa acceptati aceasta concluzie 'logica'??
|
Count me in.