nu sunt eu fanul no.1 nici al lui bergman, nici al lui fellini, nici al lui tarkovski, nici al lui godard, nici al lui truffaut, nici al lui antonioni (de altfel, n-am vazut decat 'blowup' de la impricinatul), nici macar al lui resnais (ca tot il ocoli ambra cu urina
), nici nici nici. atata doar ca refuz sa ma 'pish cu bolta pe ei': cum as putea sa neg calitatile lui '8 1/2' macar dupa scena de cosmar care il deschide (apropo, a vazut cineva 'falling down' ?
), cum as putea sa nu ma las cuprins de melancolie dupa o romanta in imagini precum 'le mepris', sau dupa o combinatie incediara de noir si love-story precum 'a bout de souffle', cum as putea sa nu suspin dupa o copilarie furata ca a lui antoine doinel in 'les 400 coups'... sau sa imi inchid ochii vazand 'calauza' sau sa nu concluzionez ca 'hiroshima mon amour' este cel mai incitant povestit love story pe care l-am vazut vreodata ?
suna corny ? that's because i'm a drama queen.
p.s.: da, dupa cum am precizat, nu sunt fanul nr 1 al celor de mai sus (as in 'nu cred orbeste in ei'), dar sunt fan hard core howard hawks, luis bunuel, billy wilder, stanley kubrick, hitchcock, s.a.m.d.