|
Serios, acum.
"Greybeard", Brian Aldiss, 1964; NEMIRA, 1994, traducere de Mihnea Columbeanu
Unul dintre cele mai bune, mai verosimile si mai profunde romane despre sfârsitul lumii.
Formula e cât se poate de simplä si credibilä: oamenii devin sterili. Nu se mai nasc copii si, treptat, omenirea îmbätrâneste, îndreptându-se spre moartea naturalä.
Nimic mai mult de spus despre actiune - restul sunt detalii, nuante, reactii ale personajelor. Romanul este în primul si-n primul rând psihologic. Involutia stärii de spirit a unei omeniri tot mai bätrâne, sub spectrul iminentei unui sfârsit lent si implacabil.
Constructie în plan temporal alternativ: prezentul - cälätoria lui Greybeard si a sotiei (la Aldiss, aproape întotdeauna avem de-a face cu câte un drum, de cele mai multe ori "initiatic"), prin aceastä lume ajunsä în agonie; trecutul - capitole flash-back în ordine cronologicä, începând din tineretea protagonistilor, când tocmai s-a descoperit flagelul, si punctând apoi lenta si inexorabila degenerare.
Din comentarii:
În mici comunitäti risipite, bätrânii încearcä sä aducä alinare bätrânilor, asteptând sfârsitul unei lumi färä copii. În afara acestor enclave, natura, din nou stäpânä atotputernicä, sterge treptat urmele civilizatiei. Prin acest straniu univers crepuscular cälätoresc Greybeard si Martha, pelerini porniti în cäutarea sperantei. Dar pretul acesteia de dovedeste a fi covârsitor...
"Mä întrebam dacä lumea nu alunecä - poate a si fäcut-o - într-un soi de psihopatie, acum când toti cei rämasi sunt trecuti de cincizeci de ani. E oare necesarä, pentru pästrarea sänätätii mintale, o dozä de copilärie si tinerete?"
As face oricând acest film.
|