Originally Posted by herbert:
|
Apoi am nuantat:
Eu: toate amintirile sunt spalate cu lacrimi;
Ea: amantul ideal e ca o pasare care nu poate cobori pe pamant;
Eu: cadrul taiat, niciodata centrat, mi se pare marea gaselnita a acestui film. mereu ramane un colt de ecran „nepopulat” – o parte intunecoasa, prin care se intra si se iese...
Ea: imaginea unui felinar in ploaie, noaptea, care revine mereu ca un liant intre timpii naratiunii...
Eu: rasul femeii, inocent, de copila cruda si neinceputa. Cel mai placut si mai seducator ras pe care l-am auzit vreodata...
Ea: ei doi in taxi – o imagine antologica;
Eu: picioare de femeie, ca o obsesie, ca un refren. Femei frumoase, pe care le abandoneaza, ca sa fie dureros si placut si incarcat de regrete. Pentru ca totul se termina cand trecutul inceteaza sa ne mai chinuie.
Ea: o prezenta romaneasca in acest film – „Norma” Angela Gheorghiu. (am ras...)
Eu: in dragoste trebuie sa ai noroc. Sa-l intalnesti pe cel harazit tie nici prea devreme si nici prea tarziu.
Ea: muzica, exceptionala – Siboney, Polonaise, Julien Et Barbara, 2046 Main Theme - Shigeru Umebayashi (...)
Eu: uneori e bine sa fii sentimental…
Apoi, am urcat din nou in 1072005 si am recuperat amintirile pierdute.
|
Emotionant ... pana la lacrimi. Ti-a dictat ce sa scrii, sau i-ai inventat tu cuvintele din acest dialog de gem de gutui ? :?