Privit cu o oarecare atentie, peretele de deasupra patului meu are cateva scorojituri maronii, specifice.
Asta n-ar fi important in mod normal, dar acum peretele respectiv se zgaltaie intens, ca si cum vecinii de deasupra au intrat brusc intr-un orgasm cu fibrilatii pe care vor sa-l impartaseasca cu toata lumea.
Si reusesc, caci totul pare sa se clatine in preajma mea: lampa de citit, laptopul, sticlele goale de brandy pe masa.
Cutremurul de 6:25, nu intarzie niciodata.
Nu ma barbieresc nici in dimineata asta.
Din spatele jaluzelelor kaiserglass, lumina filtrata a diminetii imi explodeaza rosu pe piept si pe fata.
Tokyo e o vista superba, industriala si trista, emotii pe geam comprimate in stropii de ploaie.
Doua minute mai tarziu eram in picioare.
__________________
indy.to
|