Desi nu sunt la curent cu cazul mentionat de Airlight, pot sä confirm, în linii mari:
DA, Biserica Catolicä are o institutie a exorcizärii foarte riguros pusä la punct - mai ales în cadrul Ordinului Iezuitilor. (De altfel, din ce-am citit pe tema asta cunosc regulile pe care le-am expus mai sus.)
NU, nu se prea stie despre ele, din vreo trei motive:
- e un subiect prea grav ca sä i se facä publicitate;
- e o problemä intimä, si nu merge sä räspândesti imagini si nume de persoane peste care a dat nenorocirea asta;
- întrucât puterea Diavolului depinde foarte mult de reclama care i se face, e firesc ca asemenea lucruri sä fie tratate cu discretie.
(Ceea ce demonstreazä din nou cât de buimace si ignorate sunt atât mass-media românesti, cât si Biserica Ortodoxä.)
In fine, nu e de mirare cä unele exorcisme nu reusesc. Câtiva dintre demoni sunt într-adevär foarte puternici, pot gäsi subiecti extrem de susceptibili pentru posesiune, iar preotii nu sunt sfinti sau arhangheli, sunt simpli oameni pätrunsi de Duhul Sfânt. In principiu, e mult mai usor sä vindeci un bolnav psihic prin psihoterapie, decât sä exorcizezi un posedat (veritabil sau nu).
De asemenea, e firesc ca majoritatea posedatilor sä reactioneze violent; pe de o parte, fiindcä asta stä în natura demonilor, atunci când sunt implicati într-adevär, iar pe de altä parte, pentru cä si asa-zisii "draci" de naturä clinicä predispun spre reactii violente si au propriile lor mecanisme de autoapärare (în fond, si bolnavii nesuspectati de "posesiune" se "apärä" adesea împotriva psihoterapeutilor; vorba aia: "De câti psihiatri e nevoie ca sä schimbe un bec? / Ajunge si unul singur, dar becul trebuie sä VREA sä se schimbe!"
)