|
Oby, îti multumesc pentru topicul ästa. De când am citit în ziare, mä munceste si pe mine problema, si chiar mä gândeam s-o propun spre discutie.
Necazul e cä aberatiile astea se întâmplä (desi la niveluri mai putin grave, slavä Domnului!) prin toatä tara, ba mai mult, televiziunile se si întreg sä le arate cu mare tamtam, si NIMENI nu miscä un deget. Înaltii ierarhi din B.O.R. palpitä sä räzuiascä parcuri pentru catedrale construite unde vrea muschii (sau släninutele) lor, sä tinä cu dintii de proprietätile luate cu japca, prin complicitate cu comunistii, de la biserica greco-catolicä, sä facä circ isteric împotriva minoritätilor sexuale, si alte aiureli, în vreme ce misiunea pastoralä adunä praful pe oarece rafturi mucegäite din fundul mintii lor.
Ca sä fiu la obiect:
Cazurile de posesiune demonicä veritabilä sunt RARISSIME. Lumea asta nu-i plinä de draci care zburdä si se încuibä prin popor. Vasta majoritate a asa-ziselor "posesiuni" nu sunt decât fenomene psihopatologice (isterie, schizofrenie, paranoia, si altele, în diverse combinatii). Pe de altä parte, ritualurile de exorcizare sunt EXTREM DE SUGESTIVE SI PERICULOASE. Ele riscä sä agraveze obsesiile patologice ale subiectilor, ba chiar sä inculce ideea de posesiune acolo unde ea nu existä, sau mäcar s-o amplifice.
Ca atare, nici o exorcizare nu trebuie sä se facä färä o expertizä prealabilä serioasä, efectuatä de psihologi, psihiatri si exorcisti experti. Orice asemenea studiu ar elimina enorm de multe cazuri, läsând doar un numär infim pentru adeväratele exorcisme (suficient de putine ca sä le poatä rezolva doar câtiva preoti specializati).
Revenind în zona religioasä: slujbele de exorcizare autentice NU implicä ritualuri violente (crucificäri si alte asemenea abuzuri), si de fapt nici nu prea recurg la elemente practice. Ele constä strict în factori de sugestionare pozitivä, rugäciuni, post, meditatie, etc., foarte precis definite si organizate, desfäsurate cu räbdare si perseverentä, un timp destul de îndelungat. Si NU AU NEVOIE de public!
Oscilam între râs, disperare si furie, când vedeam la televizor spectacolele cu public, on air, de la Sihästria. Atât alea, cât si ceea ce-a fäcut habotnicul ästa sadic, cu robotelele lui, se revendicä, vorba voasträ, din Evul Mediu si de la Inchizitie.
Bäää, popime românä! DESTEPTAREA, cä vä ia mama dracului!
|