who said what about missing asian films?
din selectia NYAFF 2005,
Karaoke Terror (2004), funambulesc-cremenal worth a sushi bowl 8)
aflindu-ma cam pe alta fecventa dupa shueta joliano-bradiana am intrat cam greu in ritmul violentei domestice (sort of) citadine nipone, la inceput am crezut ca o sa ma dezamageasca dar pina la urma a fost o incantare..;
take 1: the set-up! cinci femei divortzate si nef*tute care isi pierd vremea cu cumparaturi, glossy magazines si dantsuindu-se prin baruri karaoke VS. cinci bulache plictisiti, gashka lui papuc, care intre doua labe mai trag o cântare pe ponton, costumati in drag-queens;
take 2: provocarea! refuzind propunerea de a-i da la buci, una dintre cucoane se alege cu beregata taiata de catre pushtanul somnoros, for good!
take 3: the revenge! razbunarea ca cel mai bun mod de a umple timpul si a aduce implinirea spirituala, ambelor tabere;
intermezzo: moment filozofic in compania unui ganditor local despre incompatibilitatea intre "organismele sociale"; femeia la menopauza, independenta social = organism care a incetat sa evolueze, trebuie exterminata / gashka de bulai = rebuturi ale societatii: "Japan has fought and lost a war only to spawn these perverts!"
the dressing: pe parcurs urmarim momente lirice din repertoriul showa (i.e. slagare nemuritoare) pe fundalul unor imagini incantatoare: beregati taiate, o spanga infipta in gat la pisatoare, cu singele si celalalt lichid si tzisnind simultan, close-ups cu shots in the heads, un stinger creind explozii de lumina si culoare si improscand madulare pe tzarm si suprema implinire: "bomba atomica a saracului" lansata lin cu parasuta intr-o senina dupa-amiaza de vara;
posibile invataturi morale:
-sa nu omori o femeie trecuta de prima tinerete care iti raspunde negativ la o intrebare indecenta, e deajuns intrebarea;
-nu te pune cu prostul, ca are mintea odihnita si arunca in aer orasul cand ti-e lumea mai draga;
tot din NYAFF vazut
Arahan (2004), urban martial arts comedy, Spiderman-like + Stephen Chow, tipul prostovanului care isi descopera chi-ul si devine erou, comercial-entertaining, dar nu atit de fluid, scenele de lupta nu sunt perfect realizate, subiectul e cam sarac, ca si insistenta pe eroul prostutz; in rest a lot of funny scenes, filmat modern cu pan-views, CGI si alte artificii cinematice;
vazut si
Cafe Lumiere, doar ca auzisem de regizor, Hsiao-hsien Hou, prezent la Cannes anul acesta, frumos filmul, curge lin fara vreun scop, Tadanobu exact acelasi personaj de tip boem, nu prea eram in the mood for lyricism, asa ca n-am rezistat pina la final,