Motivul e partial întemeiat - dar, dupä pärerea mea, insuficient. N-ar fi singurul caz când folosim litere diferite pentru acelasi sunet. Cel mai elocvent exemplu e K: ki, chi, ke, che... Plus variantele cu q, chiu, cv... Ce mare lucru, cä folosim î si â pentru acelasi sunet, si ce mare greutate, sä retinem o regula atât de simplä ca aia cu capetele si interiorul cuvântului? Si pe urma, DE CE avem totusi cazuri cu "â" (familia cuvintelor "românesti"), doar din orgoliu national? Ce-are sula cu prefectura?
|