Pentru cä rädäcina e frantuzescul
"régisser" (chiar dacä ei folosesc acum
"metteur en scène").
Deci, în original: dublu-
s, pronuntat
s. De unde
z?
Päi uite de unde!
Din incultura unora, care l-au fäcut ghiveci cu "revizor" - din
"réviseur", scris cu UN SINGUR
s, pronuntat
z.
Sunt de acord cu neologismele, cu adaptärile, cu modificärile ortografice, ortoepice si de pronuntie proprii limbii, dar numai când sunt JUSTIFICATE. N-am sä accept niciodatä asa-zisele justificäri care se revendicä din inculturä si agramatism (alt exemplu: "revelion"; si mai sunt destule).
Sigur, nu impun nimänui sä spunä sau sä scrie "regisor". Eu însä îl pästrez, ca pe un mic stindard în cruciada mea idealistä pentru înalta tinutä a limbii române.
Apropo, pentru cine intereseazä:
"Dictionarul greselilor de limbä", Al. Graur, 1982. Vä rezervä FOARTE multe surprize!
