Songs from the second floor. inainte de orice, genial. 10/10.
in primul rand consider filmul asta un fel de prelungire/diversificare/reintoarcere la simbol cu premiza in "world of glory" (revazut ieri, ziceam si eu ca sa-l vad pe ecran mare, dar ceva, fie proiectia, fie materialul, fie ceva mi-a zadarnicit bucuria...ori copia era de porc, ori nu stiu ce.obositoare minute de incercat sa fac scharful macar eu, daca nu aparatura).
obsesie pentru perspectiva (inclusiv scenografic se realizeaza mereu perspectiva cu punct de fuga marcat..uhaaa)si pentru debalansarea cadrului care se repeta, aici cu mult mai mult succes (fie prin intrarea personajelor care rebalanseaza in mod evident sau accentueaza,fie prin elemente de decor). taieturi bruste, dar calme, tehnica obiectivarii pe sistem teatral(-theatron-locul din care se vede). nu exista prim-planuri, nu filmeaza nimeni din mana, nu se vrea dinamizare, ci doar observare.Nu taieturilor in cadru. Nu detaliilor. la nivel tehnic. foarte de apreciat, in primul rand pentru umorul absurd exprimat inclusiv la acest nivel.
un film despre blocaj. supratema este cea a blocajului, tratata suprarealist, pornind de la traffic-jam-ul perpetuu (care prin faptul ca e fundal sonor in 50% din secvente devine personaj -vezi flagranta-prezenta apropo de c.brandi), la miile de oameni-copie-standard, incercand sa ajunga in rai si nereusind sa isi miste "bagajele", valizele intregi de pacate care nu pot fi trecute in lumea de sus, in fata portilor, pana la sufletele prinse in mijloc incercand sa adere macar la iad prin sacrificarea inocentilor.
pe de alta parte, afirmarea sau tagaduirea totala a credintei. momentul in care se arunca crucifixurile
rima reactie e zambetul abstract (citez gh.preda), pe urma abia descifrarea. poti interpreta gestul ca pe o blasfemie la prima mana, sau poate ceea subliniat e tocmai conceptul de credinta fara materializari "in serie"-industria credintei.
genial construit dramaturgic, fiecare incercand incet incet sa iasa din blocaj prin incercari de a se spala de pacate-pam-pam-Purgatoriu.
si ca la orice film foarte bun, remarcabile sunt momentele care in general sunt uitate de catre cei ce vor sa discute mai mult simbolul: vezi cadrul cu magicianul insomniac, contrapunct la cel al victimei.
un grotesc perfect, mie personal doar greenaway mi-a mai oferit genul asta de spectacol al grotescului atat de bine realizat.
tare imi mai placu. :happy:
am ratat eu ieri Da Movie, pero mira cum se aranjeaza lucrurile. il voi vedea si pe ala (recte gilliap), sa ma pot amesteca in controverse.
pax.