Originally Posted by Pitbull:
|
Ei bine, s-a fäcut - iar "Moartea domnului Läzärescu" devine o lectie vie despre cum se parcurge drumul de la un model real (una dintre acele "fabule cinematografice" cu care ne jucäm noi în Cafenea) la o povestire cinematograficä de fictiune.
|
cu vorbele astea-s de acord!
Cristi Puiu chiar subliniaza constant prin miscarile camerei - imaginea tremura neincetat, mai pronuntat decat ar face-o o simpla filmare
din mana - faptul ca ne aflam (ca spectatori) in fata ecranului de cinema. Dincolo de drama/tragedia unei persoane (faptul real transformat in fictiune filmica) ceea ce avem pe ecran nu este decat inregistrarea evenimentelor care deja s-au petrecut. as zice ca este filmul filmului, in sensul ca felul in care camera se agita nu corespunde vreunui punct de vedere obiectiv sau subiectiv, camera nu urmeaza vederea vreunui personaj, nu subliniaza trairile cuiva, sau plotul, ci trimite constat la ea insasi, la arta cinematografica si la posibilitatile sale.