[Terror_IST]

"(...) iata/ cunoasterea de sine, iata/ de ce materia in dureri se naste din ea insasi:/ ca sa poata muri" Nichita Stanescu - "A unsprezecea elegie"

Din punctul meu de vedre, cheia filmului sta in starea psihica a lui Bulcsu, adica exact in ceea ce regizorul nu arata: motivul pentru care personajul a coborat in subteran. Din discutia pe care o are cu fostul coleg aflam ca Bulcsu e diferit fata de ceilalti controlori; nu e un ratat care nu a gasit o alta slujba, un psihopat caruia ii place sa se lege de oameni sau un cinic care a renuntat la orice speranta. Totusi ceva l-a determinat sa paraseasca o slujba la care era foarte bun si sa coboare in subteran, deci sa se ostracizeze de lumea de la suprafata. Din pacate nu aflam motivul decaderii (intentionata sau nu) lui Bulcsu, poate fi o imensa deceptie (personajul relizeaza in ce lume si relitate traieste), o iubire pierduta sau pur si simplu o stare extrema de spleen. Cineva spunea ca depresia e un lux pe care numai oamenii inteligenti si-l permit iar Bulcsu pare un tip destul de inteligent. Cert e ca i-e frica de ceva, iar teama lui se materializeaza prin aparitia criminalului. Inclin sa cred ca barbatul cu gluga care impinge oamenii pe sine nu e nimeni altcineva decat insusi Bulcsu (de observat ca atat Bulcsu cat si criminalul poarta aceleasi haine iar anchetatorul face o afirmatie interesanta si anume ca Bulcsu locuieste de atata timp in subteran incat cunoaste amplasarea camerelor de luat vederi). Cred ca asasinul reprezinta partea negativa a lui Bulcsu (cum era Mistery Man pentru Fred Madison sau Tyler Durden), inchistarea dusa la extrem, furia reprimata care trebuie sa iasa la suprafata, stresul, plictiseala care il macina pe personaj. Cred ca Bulcsu isi pierde incetul cu incetul mintile, depresia lui se agraveaza si pur si simplu vrea sa scape de toate. In momentul in care lumea de la suprafata ii invadeaza locul de refugiu (carnavalul), el este nevoit sa ia o decizie (anterior il intrbase pe Bella, cum poate iesi din subteran). Scena in care isi confrunta nemesis-ul reprezinta de fapt lupta cu sine, si prin faptul ca invinge, Bulcsu isi invinge teama si este deci pregatit sa reiasa la suprafata. Constantin Noica spunea in "Sentimentul romanesc al fiintei" ca geniul este "acel eu care a aflat ca este in noi ceva mai adanc decat noi insine, asadar eul care si-a gasit sinele". Bulcsu nu numai ca si-a gasit sinele dar l-a si invins, si-a invins slabiciunile, s-a perfectionat sau mai bine zis s-a purificat pentru ca a fost in iad (sau purgatoriu, cam asta cred eu ca reprezinta subteranul) si s-a intors. Bufnita cred ca reprezinta spectrul lui Bulcsu, pradator de noapte, simbol al inteligentei dar si vestitor al mortii. Fata este un inger care il calauzeste pe Bulcsu din intuneric spre lumina iar batranul Bella cred ca reprezinta intelepciunea si credinta. Poate putin exagerat, dar tind sa cred ca Bella reprezinta partea buna a lui Bulcsu...
Oricum filmul e demential, are un bogat continut simbolistic si, evident, poate genera mai multe interpretari.