[tailgunner]

Stiu ca-s in mare intirziere (din motive de server si de timp personal) dar citeva impresii despre ultimele filme vazute la tiff in anu asta.

Whisky - Lent si trist, apatic si repetitiv, nu-i un film care sa ti se bage sub piele (e.g. Dark Horse) dar e mai onest cu sine insusi, cu ceea ce-si propune, nu te trage de mineca ca sa-ti atraga atentia asupra "sensurilor", se termina brusc asa cum si trebuie, fara concluzii, afterthoughts et alia. Presarat cu rare momente seducatoare (cele mai multe despre sosete), e totusi putin grevat in subsidiar de clisee despre evrei, si poate si de lipsa de miza (asta pina iti dai seama ca lipsa de miza e tocmai miza lui). Personajele sint trasate din citeva linii, citeva replici ("Son preciosas", replica imperturbabila a femeii e foarte bine gasita), din taceri care ascund drame - miscatoare, insa marele merit al filmului e ca nu face parada de ele, vezi Hawaii, Oslo - din frustrari lasate in expresiile lor fugare si intimplatoare. (*) (*) (*) (*) (*) la iesire i-am dat "merita vazut" but it's grown on me since...


Visul ceh. Care demonstreaza cu verva doua lucruri:

1. Indobitocirea omului (caconsumator) de catre om in societatea capitalista multilateral dezvoltata. Cel mai apreciat moment (risete in sala): sofismul moralitatii publicitare, pe care shmekerul regizor l-a pus pe respectivul copywriter sa-l repete (voi poate mintiti in documentare, insa noi in publicitate nu mintim oamenii). Haha, intr-adevar.
2. Ca boborul ceh si boborul roman seamana ca doua picaturi de bobor, cel putin in privinta suferintei cronice de obsesia integrarii (hohote empatice in sala la "Asa vreti sa intram in UE..." etc., si la masochismul etnic ("poporul ceh e fraier, il pacalesti cu orice...")
(*) (*) (*) (*)
Atu sau gresheala?> micul cinism inteligent al regizorilor, care filmeaza batrini probabil hipertensivi si handicapati carora li se joaca farsa? Dunno.


Extraordinarele aventuri...

faptul ca n-au gasit in tot Clujul un traducator din rusa, te face sa pierzi din trama, insa sa poti urmari cu mai mare atentie coregrafia intensa a filmului. De o energie fizica uimitoare, de o plasticitate a miscarilor si fizionomiilor care te lasa masca, bine punctata (in mare masura) de muzica lui Base, aventurile domnului Vest au fost un spectacol si o lectie de kinematica corporala (mai ales actrita care o juca pe escroaca e fenomenala), care l-ar face pe Dan Puric sa se ingalbeneasca de invidie.
Film ironic nu numai la adresa americanilor, ci si a rusilor (in afara finalului care e evident un compromis "politic" cu defilari si sonde), care arata ca uneori de la burlesc la expresionism e o distanta de o singura grimasa.
(*) (*) (*) (*)


A Hole in my Heart

"Moodysson Shmoodysson" am zis cind tanti de la ghiseu ne-a repetat a enshpea mia oara ca nu mai sint tichete. Strugurii sint acri...era cit pe ce sa fie, finca un nene binevoitor ne-a lasat la balcon, de unde am vazut filmul asezat pe o tablie dintre scaune, facind slalom cu capul celui din fata mea, care facea slalom cu capul celui din fata lui, care...
Ce sa zic??? Un film ca o maciuca in moalele capului, ca un pumn in plex. Avalansa viscerala naucitoare, agresiune continua asupra simturilor, complacerii in bunul simt caldut, si creierului, film claustrofil si innebunitor. Un film despre care am discutat tot drumul catre casa.
Moodysson descompune rudimentele povestii in zeci de momente stridente ca muzica-zgomot pe care o asculta tot timpul Eric, in zeci de posibilitati in care moartea mereu aproape, mereu obiect al fantasmelor personajelor, e mereu imposibila (probabil unul din modurile in care M. isi "protejeaza" personajele, lucru despre care vorbea in Q&A session).
Interpretari incredibile (Geko, mai ales, de o amplitudine care atinge la un capat tandretea si la celalt furia omicida). Universul inchis si mustind de sperma si sudoare al apartamentului (vezi scena in care Tess si Eric spala la sfirsit cearsafurile) e contrapus "lumii" in care nici unul dintre cei patru nu poate iesi, insa Moodysson reuseste sa sublimeze toate mizeriile corpului si psihicului care ies la iveala (cu ajutorul si al lui "Matthaeus Passion"): ceea ce mi-a ramas ca aftertaste nu e oroarea ci "frumusetea" imposibila a acestui film. Mare. (*) (*) (*) (*) (*)
Minor quibbles: mitul androginului ca explicatie si povestioara despre creaturile de pe fundul oceanului, pe care cercetindu-le le distrugem (Platon & Discovery Channel is a no no), rip off-ul Ederlezi (M. explicind ca Goran Marianovic, Geko, ar fi insistat), ciclism & bliss in lanuri.

PS. In Q&A un idiot n-a reusit sa vada "dragostea" despre care amintea M. la inceput, un punker a comentat dezaprobator "relativismul" (las ca-i trece), tipa cu traducerea s-a bagat in seama pina la exasperare (sa traduc sa nu traduc). A propos de dragoste, M. scoate si el un mic poncif ("you can find love everywhere"), dar vorbeste interesant despre protejarea personajelor pe care le iubeste.

La Marebito am renuntat sa ma duc si, masochist, m-am "delectat" cu Olanda-Romania. Oh, well.