Moartea domnului Lazarescu
este un film facut bine! filmat din mana, parca aparatul tremura mai mult si, poate, mai putin studiat decat la dogmaticii pe linie Trier/Vinterberg.
actorii joaca excelent si mi-a placut faptul ca Puiu l-a chinuit pe Ion Fiscuteanu la fel de mult precum a chinuit-o Trier pe Emily Watson in Breaking the Waves. dialogul e fain, personajele-s bine creionate, tragi-comicul sanatatii romanesti.
numai ca mie filmul nu prea mi-a placut. nu m-au mirat/emotionat/ravasit caznele la care-i supus Lazarescu Dante Remus, poate si pentru ca am fost de curand implicat intr-o poveste asemanatoare (fara sa fiu mutat din spital in spital, ci doar lasat sa astept - cu mita data
- pana mi s-a facut lehamite de tate doftoriile din lume).
in schimb filmul trebuie sa placa occidentalilor, pentru ei drama lui LDR poate avea un impact sentimental puternic (si sper sa scoata Puiu banii pentru toata seria pe care si-a propus-o!!! ca omul merita, a muncit serios). pentru mine, cel putin, a fost vorba doar de o re-cunoastere a starii de fapt, iar de asta nu ca m-am saturat, dar nici nu ma anima asa mult incat sa merg sa mai vad filmul o data duminica dimineata.