Am asteptat sa treaca trei zile sa zic si eu cite ceva despre ce am vazut la TIFF (nu prea multe, si am avut ieri o indicatie a excesului cind o prietena s-a impleticit sa ne salute inainte de Fantasma cu ochii pierduti si fata imobila a uneia care a vazut prea multe filme intr-o zi)
Hawaii, Oslo - acceptabil, dar umflat de toate dramele psiho-emotionale posibile, probabil ca realizatorii s-au gindit ca daca baga cit mai mult emotional stuff au sanse mai mari sa ajunga la inimele citor mai multi spectatori. Chestii dulcege cu ingeri deghizati si somnabuli-abuli in Oslo. Altfel, interpretari corecte, montaj in regula, dar in ciuda aglomeratiei de drame filmul fisiie in loc sa bubuie.
Teza - plat, tot timpul m-am gindit "material a intii-a pentru un remake hollywoodian" (de altfel am inteles ca Amenabar a vindut drepturile lui Tom Cruise, si asa cum Abre los ojos a esuat in Vanilla Sky, om may vedea si "Thesis"). Imi tot inchipuiam cine l-ar putea juca pe Chema (Jack Black??, Philip Seymour Hoffman, Jake Gyllenhaal??), cine pe Bosco, cine pe fatuca (Julia Stiles, Chloe Sevigny) ca sa-mi treaca timpul in lungile segmente poticnite in care toata greutatea filmului cadea pe umerii lui Chema. Dupa a enshpea mia intorsatura, plictisul a trecut intr-un lejer amuzament iritat.
4. Messy stuff, mi-au placut mult primele 40 de minute, cu secventa de inceput remarcabila, cu dialogul apatic din bar a trei oameni absolut neinteresati unul de celalalt, dupa care regizorul a scapat friiele, parca nestiind unde sa duca filmul. schematica opozitia dintre Moscova cu spoiala cosmopolita (tequila, curacao, Marlboro, Evian, SUV-uri) si Rusia "profunda" de babe masticatoare, rachiu toxic albastru, papusi cu genitale, noroi si navetisti hamesiti. La sfirsit aplauze sporadice.I-am spui unui prieten ca filmul a fost inegal, ca a inceput bine si a sfirsit prost, la care el mi-a raspuns: "Da? Mie mi s-a parut tocmai invers."
Macelarii verzi. In afara de comicul de situatie bine speculat, fara merite
Fantasma. "Cea mai dificila experienta din tot TIFF-ul" sufera de aceeasi hiba a tezismului care strica lucrurile si in 4. I get the point, da nu trebe sa mi se arate in 40 de minute ca tipu se transforma intr-o vietuitoare BDSM fantasmatica care cutreiera gropile de gunoi ale Lisabonei. Altfel, realism sordid bine filmat, as fi preferat chiar un film mai scurt despre un gunoier homsexual portughez, fara deriva neo-expresionista din a doua parte. Intensa totusi cautarea viscerala a unei impreunari fantasmatice nimicitoare, fantasma penetrarii absolute
. In sensul asta, filmul se putea numi si "101 de metonimii genitale" (Abflex, furtun, os, motocicleta, iepure, etc.)
Am lasat la urma cele doua filme care m-au "prins" cel mai tare, si care surprinzator au fost cele fara actori umani:
Strings. Miza filmului asta e "poti transmite emotii adultilor cu marionete?". Si, in ce ma priveste, filmul a putut. Ma lua povestea si ma trezeam din cind in cind spunindu-mi, "but they're fucking puppets", si imediat > "So what? this is great". Mi-a placut toata mitologia sforilor (sinuciderea, nasterea, etc), nenumaratele aluzii livresti de la Shakespeare la Star Wars si Terminator, mi-a placut si montajul de "epic" hollywoodian (aproape stiam ce cadru trebuia sa urmeze, insa the fucking puppets made it all refreshing), maybe I'm overindulgent. O replica geniala a generalului catre sotia sa despre copilul inca nenascut
: "Maybe I should have chosen a different piece of wood, less dark". :lol:
Howl's moving Castle.
Replici:
Inainte
Eu: ce, desen animat japonez? nu ma duc (bine bine, stiam de Miyazaki, dar desen animat japonez, cu ochi imensi, animalute, tot tacimul, neah)
Ea: Hai no.
Eu: Ok
Dupa:
Eu: Minunat!
Mr. Miyazaki, you've made a convert out of me.
Imi pare rau ca n-am vazut Whisky si Infernal Affairs
. Oldboy il am si o sa ma uit dupa ce trece Tiffu
PS. Inainte de intrarea in sala, I scan my fellow spectators, incercind sa ghicesc care-s cinemagisti. Still, it's good to know they're there.