|
Artistul / Omul
Dictionarele explica tradarea ca un act de neloialitate fata de ai sai. Or, Kazan parasise Partidul Comunist inca din 1936. In articolul din New York Times, el descrie anii sai in partid ca o perioada in care a cunoscut pe propria-i piele ce inseamna dictatura si controlarea mintilor.
"Am ramas cu o ura neimpacata fata de filosofia si metodele comuniste si cu convingerea ca acestea trebuie necontenit contracarate".
Atunci, intrebarea logica este : de ce nu i-a demascat dinainte ? De ce a asteptat din 1936 pana in 1952 ? Regizorul are si la asta un raspuns. Ar fi vorba de "un rationament care i-a facut pe multi sa pastreze o indelungata tacere". Ceva de genul : "Il urasc pe comunisti, dar nu pot sa-i atac. Ar insemna sa trec in tabara celor ce sunt impotriva libertatii de opinie".
E clar ca , pentru Kazan, lunile scurse intre cele doua audieri ale sale au fost decisive pentru a rupe tacerea. Si e la fel de clar ca asupra lui s-au facut presiuni. In autobiografia sa, "A life" (1988), el sustine ca pana la urma, dupa toate framantarile prin care a trecut in 1952, precumpanitor a fost pericolul politic. O cadere a valului de pe ochi ca in celebrul sau
Pe chei :love: ? "Nu!", raspund contestatarii Oscarului onorofic. Tanarul docher recurge la denunt pentru a-si salva viata, in timp ce Kazan a "turnat" ca sa-si salveze cariera. "Da, dar interdictia de a crea nu inseamna moarte pentru un artist ?", vine replica altora. Si, in fond, cineastul a platit destul, timp de 47 de ani in care tot a fost aratat cu degetul. Cu aceste argumente pro si contra din presa americana, am ajuns cu informatia la zi. Un singur amanunt merita adaugat : printre sustinatorii lui Kazan exista si cativa (ca Arthur Miller) care considera ca meritul creatiei conteaza, nu greselile omului.
E o disjunctie ce se practica si la noi, cu deosebirea ca putem admira in voie artistul, dar "nu e oportun" sa stim despre om nici ca era betiv, darmite ca a turnat la ....
|