|
Gionloc, ai pus degetu' pä chestiune.
Reactia ta fatä de "Dune" e SIMPTOMATICÄ pentru orice spectator cu un nivel cel putin normal al perceptiei si cunostintelor cinematografice, si lipsit de orice päreri si impresii preconcepute.
Sunt de acord cu tine cä incredibilul esec al acestui "Dune" se revendicä de la producätor. Stim bine cä, în perioada aia, De Laurentiis era complet depäsit de vremuri (ca sä fiu gingas si sä nu spun "senil de legat"), dupä cum a demonstrat si penibilitatea "King Kong", în regia lui Guillermin - care în "The Towering Inferno" si "Death on the Nile", ca sä dau doar douä exemple, dovedise cä mäcar MESERIA o cunoaste. Nu mai era acelasi Dino De Laurentiis care obläduise cândva "Noptile Cabiriei" sau "Oul de sarpe" (un film unde, pe lângä regia lui Bergman, si PRODUCTIA era o operä de artä în sine! Nu oricine ar fi putut coordona acea incredibil de meticuloasä si expresivä reconstituire a Berlinului de la începutul anilor '30). Dar, pus fatä-n fatä cu S.F.-ul si cu nivelul estetic, tehnic si financiar al filmelor din anii '80, bietul Dino a clacat. Se observä clar cä aerul de însäiläturä al filmului provine de la un producätor care tine frâiele gospodäriei cu mâini tremurätoare si anchilozate, si gândeste într-un stil desuet.
Ceea ce spui despre intentiile estetice ale lui Lynch dovedeste si mai mult cä omul nu-i un tâmpit, si a ratat proiectul pur si simplu printr-o fenomenalä lipsä de comunicare cu patronul. Personal, nu sunt de acord cu un "Dune" alb-negru, dar recunosc în aceastä idee semnul unei conceptii artistice substantiale. Pe de altä parte, nu-l prea väd pe Lynch fäcând un "Dune", hai sä-i zicem, "adevärat". Cea mai mare sansä a lui ar fi fost sä facä un film foarte bun, dar numai INSPIRAT din "Dune". Universurile lui David Lynch si Frank Herbert sunt pur si simplu prea diferite, iar o conjunctie între ele nu i-ar putea face dreptate nici unuia, nici celuilalt - în cel mai bun caz, generând un produs de facturä tertä (compozit, sau complet inedit).
Din päcate, n-a fost sä fie "cel mai bun caz", ci opusul lui: una dintre acele situatii exceptionale când întâlnirea dintre o mare carte, un mare regisor si un (fost) mare producätor o dä în barä lamentabil. Nu s-au pupat, ce sä-i faci...?
Si cred cä ästa e singurul punct de real interes al filmului "Dune" - este un "caz" de esec aparte, care ca atare meritä atentie. Pentru cine vrea si are minte sä priceapä, aici sunt lectii importante de învätat.
|