pe mine m-a fermecat Ki-duk de la primu film vazut - Insula, la TIFF. era in 3x3, da nu mai aveam bani de celelalte.
apoi trepidam de placere in vreme ca ma uitam la Spring, Summer, Fall... fara vorbarie, fara sa populeze ecranul cu tot felul de mutre, da cu o imagine mai buna decat in peisagistica moderna si cu o curiozitate ramasa - ce spuneau caracterele sapate de proaspatul ucigas intors in chilia Invatatorului?!!
Bin-jip e iarasi fermecator. cu iubirea asta ce nu are nevoie de cuvinte, ce frumos depasesc ei in final prezenta sotului... cum el nu e constient de situatie, conflictul amoros s-a stins! (poate aici e povestea cu visul
). banda sonora de pe generic explicata dupa vreo 10 minute, modalitatea de interventie a destinului (ca minge de golf) in moartea fetei din masina. secventele din inchisoare. si, din nou frumoasa, atitudinea eroului in timpul anchetei; faptul ca adevarul razbate si furia politistului pus in situatia de a-si recunoaste prejudecatile profesionale.
si Samaria e excelenta (poate e cel mai bun dupa Spring Summer - cel putin in clasamentul meu) - reactiile parintelui [faptul ca prin pozitia lui se afla sub o tripla presiune (determinare) - e o persoana religioasa, e politist si, mai ales, e tatal fetei!]. ce mi-a placut e si senzatia de intimitate a gesturilor capitale (vezi sinuciderea capului de familie dupa ce tatal - numele astea coreene :oops: - ii calca pragul casei) - omul asteapta sa nu fie nimeni in fata blocului, asteapta sa paraseasca parcarea si tatal fetei care il 'facuse foarte fericit' , abia apoi se arunca; iar caderea nu este filmata! un american cum ar fi tratat asta scena?
si Real Fiction e fain. Wild Animals e interesant doar in aspectele ce privesc relatia dintre cei doi coreeni ce devin inoportun prieteni in Paris. actorii francezi cam strica filmul asta in opinia mea.