[Faenor]

1.Chestia ca politically corecteness-ul lui Scott e evident in Kingdom of Heaven prefer sa nu o privesc ca pe ceva care distruge filmul, atata timp cat practic fiecare regizor isi rezerva dreptul de a-si exprima si un punct de vedere perosnal asupra realitatilor pe care le zugraveste-nu putine sunt cazurile in care traind in vremuri tulburi-cum se pare ca ne este dat si noua astazi- diferiti "creatori"(pictori, muzicieni, regizori, scriitori) au ales sa paraseasca prezentul imediat si sa se raporteze la o situatie la fel de "tulbure" din trecut pentru a oferi o imagine paralela sau din contra la o situatie antitetica din trecut sau un viitor alternativ pentru o imagine in oglinda de acesta data. Meditatia "auctoriala" asupra unor chestiuni filozofice sau politice nu deranjeaza ba chiar imbogateste atata timp cat nu scoate ochii privitorului-Serge anyone? :huh: -in cazul lui Scott in Kingdom of Heaven acest comentariu de fundal e suficient de stilizat pentru a nu orbi si totusi evident chiar si pentru spectatorul de rand. E suficient sa abandonam paradigma curenta impusa asupra relatiilor internationale de "limitatul" Huntington si sa ne dam seama ca intoleranta si granitele civilizationale ne vor duce fie la o noua cruciada fie la anihilare totala-it's a fact oricat de deja vu pare. Malraux nu era sa departe de adevar cand spunea ca "secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc".
2. KoH vs. Gladiatorul. a)Ok Orlando Bloom is not Russel Crowe, dar aici face cel mai bun rol de pana acum si sincer nu mi se pare miscast-era nevoie de o figura noua, proaspata si cu un aer suficient de idealist pentru Balian-alegerea lui Bloom mi s-a parut destul de inspirata
b)Reconstituirea de epoca scenografic, CG si costume mi se pare excelenta in ambele cazuri
c)Muzica la fel-cu mentiunea ca cel putin pentru mine amestecul si contrastul de orga si orientala din KoH da mai bine
d) Adevar istoric partial si trunchiat in ambele cazuri-nu e neparat un minus dupa cum s-a discutat deja
e) Personaje-tipul clasic, unidimensional, care nu evolueaza, conflict bazat pe contrast in Gladiatorul
-tipul "romantic"-sa-i spunem pentru conventia de moment a analizei-damnat, apoi idealist, in final realist, framantat de intrebari obsesive, care evolueaza sub influenta unor mentori si mai ales a imprejurarilor, conflict bazat pe contrast, dar si pe similitudine (de ambele parti avem fanatici si moderati, ceea ce amplifica si nuanteaza confruntarea) si in plus desfasurat pe doua planuri cel istoric exterior si cel metafizic interior
f) Substrat-conceptii diferite asupra puterii si a modului in care trebuie folosita plus clasica poveste a justitiarului angrenat in lupta cu forte superioare din care iese invingator in Gladiatorul
- intoleranta/moderatie, inutilitatea razboiului, conflictul intre civilizatii, vesnic tumultosul Ierusalim-teme de actualitate care confera forta de introspectie filmului plus relatia dubla a fiecaruia dintre noi cu divinitatea si realitatea-care o conditioneaza pe care- si posibilitea, utopica ce-i drept, de a construi Civitas Dei chiar aici pe pamant-"a kingdom of conscience" organizat de oameni, dar in conformitate cu eternele norme etice impartasite de orice credinta.
Per total insumand eu cred ca Kingdom of Heaven are putin mai mult decat Gladiatorul-dar fiind vorba de o opinie personala imi asum riscul de a fi vazut poate dincolo de ceea ce exista cu adevarat sau ca din contra intentiile astea sa fi existat acolo si sa nu se fi concretizat exact la acest nivel.