Päi, Clara mamä, sä le luäm în ordine...
La ce "fatä umanä" te referi, la avatarul meu? Dacä da, chipul, numele si personalitatea de pitbull sunt foarte importante pentru mine. Nu e nimic confidential la mijloc, dar nu e locul potrivit sä-ti spun toatä povestea. Altä datä, sau altundeva, cu pläcere.
Apropo de chestia cu metempsihoza (sau... "mätumpisoza", cum spunea Molly a lui Joyce), väd cä avem interese si cunostinte comune. Cineva (nu spui tzine! pelsoanä însemntä), folosind tehnici cât de cât creditabile, nu idioate calcule aritmetice, a reusit, se pare, sä "vizualizeze" câteva scene din vietile mele anterioare si mi-a spus cä ultima datä am fost around the block prin jurul lui 1900 si am murit de o boalä incurabilä, pe la 40 de ani, iar penultima zbenguire ar fi avut loc prin evul mediu, cu care prilej m-au asasinat haidamacii unei familii de castelani, pentru cä le sedusesem fiica. Toatä "trilogia" s-ar potrivi, cred, cu regulile temporale ale reîncarnärii, dar n-am destule date, asa cä-mi rezerv anumite dubii. Oricum, ar fi interesant sä purtäm o discutie mai aprofundatä.
Dar, în fine, sä revenim la Shakespeare.
Päpusä dragä, cum sä-ti "explic" eu tie de ce arätau Gertruda, Ofelia si Hamlet ca niste patachine punk, când n-am väzut spectacolul? Din tot ce-mi descrii, nu pot decât sä presupun, cu rezerva cuvenitä, cä s-a încercat o modernizare zgubiliticä, în principiu având sanse egale de a fi un experiment genial, sau o penibilitate grotescä. Nu sunt ultraconservator, si accept orice acte de curaj în teatru, cu conditia de a avea, în ultimä instantä, un rezultat artistic valabil. Asa cä, necunoscând respectivul rezultat, ce pot sä zic? Orice e posibil...
Apropo, ecranizarea mea favoritä dupä "Hamlet" e cea a lui Tony Richardson, cu Nicol Williamson în rolul titular. Foarte surprinzätoare - mai ales tipologic! - dar m-a convins! Desi la prima vedere aräta cam ca un unchiulet chel si bärbos, acel Hamlet avea fiorul tragic al personajului shakespeareian!
Un alt "Hamlet" valabil a fost, as zice, cel rusesc, cu Innokentii Smoktunovski. Trecând, desigur, peste sonoritatea stihurilor elizabethane în langajul de peste Nistru (sä-l auzi pe printul Danemarcei lamentându-se:
"Moi diadia...?!?" era, totusi, cam indigest!), au reusit sä spunä CEVA despre Shakespeare.
Altfel... corecta transpunere a lui Sir Laurence Olivier (o asa-zisä "capodoperä" de o platitudine perfectä si cu câteva stângäcii de neiertat). Iar în rest... nimic decât täcere.
(Mel Gibson...?
Voyons, ma chère! 
)