|
Ce ciudat, Longie! Maicä-mea, Dumnezeu s-o ierte, näscutä în 1924, considera desuet finalul din "Sunset Boulevard" - în schimb, pe mine, cu 35 de ani mai tânär decât ea, m-a atins!
Oricum, Billy Wilder e un maestru al finalurilor! Sä ne gândim, numai:
"I'm a man!" / "Well, nobody's perfect!" - "Some Like It Hot"
(Dupä pärerea lui Nae Caranfil, un final de comedie genial.)
"Front Page": toatä secventa din garä, inclusiv pipita care apare ("Lindy, you can't leave us like this!") cu plozii ("Daddy, daddy, daddy!"), poanta finalä a lui Walter Matthau ("The sonovabith stole my watch") - si momentul meu favorit din tot filmul: EPILOGUL! (Lindy Johnson a ajuns redactor sef al ziarului "The Examiner", Walter Burns a predat cursuri de eticä a meseriei de jurnalist, Medicul vienez a scris "Pläcerile impotentei", etc., etc., etc... Murphy, Endiccott si McCue au murit cu nasul în hârtoage.)
Ästa mi-a inspirat mie, în 1983-1985, epilogul scenariului "Cruciada Inocentilor", care descria examenul de admitere la I.A.T.C.-ul de atunci. Chiar, bine cä mi-am amintit! Va merita sä ne amuzäm pe seama lui, la un moment dat...)
"Dr. Strangelove" - ba bine cä nu, Longie! Holocaustul nuclear (äla DA, holocaust, nu spanacul legendar pe care ne interzic ästia acum sä-l negäm, cu libertatea lor de expresie cu tot!) pe "We'll Meet Again In a Sunny Day".
"Young Frankenstein", Mel Brooks.
|