[obvious]

uuu...gata, il vazui si eu.
intr-adevar bruno ganz e fabulos.toate ticurile, inflexiunile, privirile, tot. de multe ori in timp ce vedeam imi puneam aproape inconstient intrebarea stupida "uaau, oare cum l-or fi perceput cei din echipa?" exista roluri din astea care schimba optica. e un film de "momente".eu asa i-as spune. desi e foarte bun per total, nu poti sa nu ii remarci momentele maxime:decorarea copiilor soldati, crimele doamnei goebbles (ne intoarcem la subiectul asta), arderea lor, niste prim-planuri fenomenale (respectiv prim planul lui ganz cand il anunta pe Günsche de planul de suicid, cu amorsa br brat al acestuia din urma.atunci personajul hitler e exact demitizat, mic, batran, pierdut.ultim moment de luciditate).
ce nu inteleg eu, si aici s-ar putea sa-mi sara in cap toata lumea cinemagica, este ridicarea in slavi a alexandrei maria lara pentru acest rol. nu ii contest calitatile actoricesti, ok, dar de ce aici?? avea un personaj neinteresant din scriitura (desi ca martor al scrierii istoriei, personajul real era fascinant, and i know), realizat slabut, pe alocuri antipatica nevoie de a deschide niste ochisori imensi si a-si anula restul fetei in virtutea unei imagini "dragute, corecte, bombonicice". si cand in film exista actrite de talia Corinnei Harfouch (madame goebbles-GENIAL) sau si mai bine Juliane Köhler (eva-asisderea), care vin in fata nu cu reconstructii dupa portret istoric, ci cu personaje, cu realitati, de ce glorificam..altceva?
nu stiu, ramane intrebarea.
all in all, film foarte bun. fuhrer-ul sau FORUL ca personaj mitic-purtatorul de popor (mult de discutat in legatura cu simbolistica de aici) inspre..?
de multe ori am avut o senzatie vonnegutiana pe parcursul filmului. si premisa. der untergang.
hier endet der Reich.