|
Ray sau ....
un caine manca o paine cinstita pe marginea drumului.
Pe mine ma interesa fix partea a 2-a a vietii lui Charles, partea cu futaiurile, cu drogurile etc. Copilaria lui de nigger nefericit care trebuie sa minta ca a luptat in razboi (Normandia) ca sa se poate urca in autobuz, faza cu locurile "Colored" si cea cu bancnotele de 1 $ ma lasa rece. M-am saturat de filme cu negri discriminati si evrei prigoniti. Ce poate fi mai rau decat sa fii negru si orb in anii aia ? Gata, ajunge !
Un film autobiografic realizat "cinstit", in mare parte neinteresant, nu aduce nimic nou, nu socheaza, e pur si simplu un film cuminte care isi idealizeaza personajul si il prezinta destul de roz. Mici incercari exista (v. "insensibilitatea" fata de fufe), dar sunt repede reprimate de regizor. Cand afla ca amanta a murit datorita unei supradoze, Ray se da de ceasul mortii, cu toate ca in urma cu ceva timp o daduse afara pe usa ca pe ultima zdreanta.
Dupa ce ma chinuie o ora si jumatate sa-mi povesteasca copilaria si za early days, filmul asta expediaza viata artistului intr-o micuta cutie albastra de pateu de ficat :
"Ray s-a tinut de cuvant. Nu s-a mai atins niciodata de heroina. Desi celebru, n-a uitat de unde a plecat si a contribuit cu 20 de mil. de $ pentru colegiile afro-americane si institutiile de orbi si surdo muti".
Cata corectitudine politica.
Realizatorii lui Ray n-au reusit sa treaca de capcana intinsa de biografii. Pentru iubitorii filmelor de gen, indraznesc sa recomand Blow, mai putin celebru, dar de 1000 de ori mai tare.
Ray - 6/10 (si pentru unele melodii)
|