[christi]

"Sistemul nervos"

(*)

"Sistemul nervos" îþi pune bine de tot la încercare nervii. Mircea Daneliuc ne loveºte, rînd pe rînd, ba cu o scenã penibilã, ba cu cîte o tãieturã la montaj fãcutã cu toporul ºi cu ochii închiºi, ba cu aceleaºi dialoguri ºi idei rãsuflate. Printre toate aceste copilãrii tehnice ºi regizorale, o bãbuþã, aflatã deja pe drumul spre azil, o ia de tot razna, din cauza lui Mircea Radu, a familiei aproape la fel de nebunã ca ea, ºi, nu în ultimul rînd, al tratamentelor cu urinã. Sincer vorbind, deºi uneori obositoare, monologurile non-stop ale bãtrînei, jucate foarte bine de Rodica Tapalagã, sînt printre puþinele lucruri ce meritã vãzute în acest film. În rest, nimic nu þine. Povestea, o adaptare a lui Daneliuc dupã un roman propriu, nu e deloc plauzibilã, în modul în care este prezentatã. Douã ore de demenþã a unei bãtrîne de la þarã, ajunsã printre rudele nesuferite ºi cu probleme fizice ºi psihice de la oraº, nu au cum sã atragã. Ma' mare (care era de fapt titlul iniþial al filmului), îndrãgostitã pînã peste cap (sau peste batic, în cazul de faþã) de un "ºpicãr" de la televiziune, delireazã, vorbeºte singurã, viseazã non-stop, îºi imagineazã ºi bune, ºi rele. Daneliuc ne prezintã povestea ca un amestec între realitate ºi delirul bãtrînei, însã scenele de "imaginaþie" sînt, tocmai, lipsite de imaginaþie ºi de vreun sens anume. Una peste alta, printre hernii, încercãri de sinucidere, revolte ale pensionarilor ºi spitale, putem spune cã 2005 a început prost pentru filmele româneºti. Nu-i nimic, aºteptãm liniºtiþi "Moartea domnului Lãzãrescu".