The Interpreter (2005), primul film american bun, care mi-a placut mie pe anul in curs ;
ma bucur in primul rind ca n-am ramas dezamãgit, fiind unul din filmele aflate pe lista mea de asteptãri; apoi ma bucur ca se vede valoarea unor actorilor si unui regizor mari pe linga cati s diluaeaza in prezent in comercial ieftin si manierism; si in al treilea rind ma bucur de tratamentul regal cu New-York visuals oferit de film: de la interioarele somptuoase ale cladirii de la capatul lui 42nd St, atmosfera de official events, tinute business, zgomotul de fond specific, screening-urile la intrare pina la autobuzul si strazile populate multietnic tziganie-rai, bashca panoramele inconfundabile si locatiile "strategic" alese, brings back memories, numai pentru NY si merita vazut 8) ;
ce incepuse sa ma cam enerveze erau scenele intre kidman si Penn care se cam lungeau la un moment dat, dar bine ca n-au degenerat intr-o romantza sau in niste relatii mai intime in care sa incerce el s-o consoleze, a pastrat distanta si bine a facut, in felul acesta s-a economisit si timp
; la sfirsit mi-am dat seama ca si povestile ei cu bantustanezi si razbunarea ca o comoditate de a trai (lazy form of survival) aveau un rost in economia filmului, de apreciat aici scenaristul pentru "texte";
scenariul in general e OK: un lider african cam paria trebuia sa vina la NY, Kidman care era traducatoare la ONU aude o discutie despre un scenariu de asasinat, SPP-ul intra in alerta; ea devine urmarita, are loc si un atentat cu bomba, etc. nu mai conteaza detaliile, (com)plot clasic pentru un thriller politic, pure fiction altminteri inclusiv denumirile si dialectele; in final mi-a venit sa rid can ii zice ea un mumbo-jumbo din care el deduce ca era RIP pentru fosta lui;
Kidman isi face rolul de nota 10, de la look-ul de om haituit pina la accentul frantzuzit, Sean Penn cam defazat uneori, dar pentru un actor care mie in general nu-mi place overall impresie buna; apare si Sydney Pollack himself intr-un rol secundar, imi plac aparitiile lui si felul cum vorbeste cu accent brooklyn; nu l-am vazut pe kofi Annan, dar dictatorul african aducea un pic cu el
;
ar mai fi de mentionat tensiunea intretituta bine pe tot parcursul filmului, si cinematografia aerisita; ca o comparatie fata de Manchurian Candidate de anul trecut, spre exemplu, Interpreter e cu câteva clase peste!