[christi]

Hide and Seek

(***)

Iata ca a sosit si momentul in care sa-l vedem pe marele Robert de Niro eclipsat de o pustoaica de zece ani. Minunea se petrece in "Hide and Seek", si are loc din doua motive. Primul ar fi panta descendenta pe care a luat-o cariera lui De Niro, dupa ce a lasat rolurile serioase pe aparitii in filme (in principiu comedii) usoare, dar profitabile. Insa al doilea este mai important: Dakota Fanning. Copila cu nume de stat american este atit de convingatoare, intr-un rol extrem de dificil, incit eforturile lui De Niro de a salva o alta prestatie submediocra ramin fara succes.
Dakota ne aminteste oarecum de Haley Joel Osment, un alt nume remarcat la virsta frageda, dupa "The Sixth Sense". Diferenta este insa mare. Osment a jucat excelent intr-un film excelent, scris si regizat excelent de Shyamalan. Dakota are ghinionul sa apara intr-un film modest, ce nu convinge, ba mai mult, are momente in care stirneste zimbete, din cauza imbecilitatii scenariului. Un film care, spre deosebire de capodopera lui Shyamalan, va fi dat uitarii extrem de repede.
"Hide and Seek" este genul de thriller pe care, in majoritatea momentelor sale, ai senzatia ca l-ai mai vazut. Un tata isi duce fiica la tara, pentru a incerca sa lase in urma durerea pricinuita de moartea mamei acesteia. Izolarea de civilizatie creeaza insa o noua personalitate pentru micuta Emily, una ce se dovedeste extrem de brutala. De aici, incep cliseele. Exista sperieturi false, piste false, idei false ce nasc gauri mari in scenariu, un final (de fapt, ultima secventa din ultima scena) extrem de slab, si, implicit, senzatia de "pacaleala". Un joc de-a v-ati ascunselea in care scenele bune sint cele care se ascund bine de tot.
Atunci, daca totul e atit de slab, de ce trei stele? Pai, in primul rind, pentru Dakota Fanning. Apoi, pentru unele scene reusite. Da, exista si asa ceva, din pacate sint putine si la distanta mare una de alta. Si, nu in ultimul rind, pentru faptul ca, daca am elimina ultimele secunde ale filmului, am fi avut si un final satisfacator. Asa insa, raminem cu senzatia ca, in jocul creat de el, Polson triseaza.