Ei, dragä, despre Old Will se poate spune o droaie, slavä Domnului!
Hai sä-ncerc sä punctez, asa, la troznealä, câteva de-ale mele:
- Îl consider cel mai bogat, profund si peren dramaturg al tuturor timpurilor (cuvântul "geniu", desi präfuit, stands true).
- Evident, a rämas, si sunt convins cä va rämâne mereu, de o actualitate perpetuä.
- Mä tot întreb cine naiba i-a scris opera; cä "scriitorul Shakespeare" (dramaturg si poet) n-a fost unul si acelasi cu actorul William Shakespeare, e aproape sigur, dar în rest... Pânä nu demult, subscriam la teoria cu Sir Francis Bacon, dar se pare cä si aia are unele hibe, iar recent cineva pomenea alta, destul de credibilä; din päcate, n-am retinut amänuntele, eram la o suetä.
- Întrucât iubesc teatrul aproape la fel de mult ca filmul, as îmbrätisa oricând cu entuziasm discutia asta. Dar, pentru cä pe-aici sunt unele minti luminate care cu mândrie pun semnul egal între "teatru si bambilici" (închei citatul), mä tem c-o sä cam avem de furcä. Prin urmare, ca sä împäcäm pe toatä lumea, propun sä ne orientäm mai mult asupra ecranizärilor dupä Shakespeare - de la Laurence Olivier, Orson Welles si Kurosawa, pânä la Zeffirelli, Baz Luhrman si Al Pacino.
- Pentru alte discutii despre teatru, avem douä topicuri speciale în Cafenea: "Cine are nevoie de teatru" (poll si generalitäti) si "Teatru" (mai mult despre montärile românesti).
@Cherry:
Uite cä ne potrivim cam jumi-juma: pentru mine, personal, teatrul înseamnä trei vârfuri:
Shakespeare, Cehov, Caragiale.
Cred cä la nivelul imediat urmätor i-as plasa pe
Ionesco, Beckett, Molière, Mrozek, Vallejo, Tennessee Williams...
Iar de-acolo în jos, nenumärate alte paliere - nu stau sä le însir acum; eventual, mentiuni speciale pentru
Camil Petrescu, Dürrenmatt, Camus, Sartre (fäcând abstractie de faptul cä a fost curva publicä a comunistilor),
O'Neill, Osborne, aflati destul de sus în top.