[herbert]

Draga Mihnea,
Am citit cu interes – uneori cu placere - scrisorile lui Wilhelm catre Lili. Nu stiu cati ani aveai atunci, sigur erai mai tanar cu aproape 20 de ani, dar aveai deja o siguranta de invidiat in scris. Mie mi-a placut povestea lui Wilhelm, regizor in devenire. Parfumul si recuzita epocii sunt savuroase. Eu n-am prins prea mult socialismul multilateral dezvoltat, dar vad ca regimul era „populat” de absurditati kafkiene...

As avea niste sugestii.
Cred ca posezi suficient material pentru o excelentisima povestire.
Ar trebui, in opinia mea, sa „impamantenesti” personajele, sa le dai nume romanesti – pe cat posibil reale. Fugi de excesul acesta fascistoid, e pacat.
Burlescul si parodia din text sunt uneori in exces. Sigur, naivitatile si exagerarile se prind bine de Wilhelm, dar ar trebui sa contureze o lume reala, pentru a spori interesul si curiozitatea celor care n-au cunoscut vremurile...
Mai poti „lucra” la personajul Wilhelm: un tic ceva, niste clisee de expresie, mai baga-i o expresie straina in gura, ca sa fie mai convingator in relatarile sale din „strainatati”. Cum arata acest Wilhelm? E frumos, e stupid, e prostut, e virgin? Un conflict ceva in trupa de filmare...
Baga si un ciob din chipul lui Lili in povestire. „Am vazut o fata (frantuzoica) care semana cu tine...”. Si porneste descrierea capsorului, a funduletului s.cl. Nu uita de picioare si mers – e foarte important la femeie.

Succes si felicitari pentru cat si cum ai scris.

Mai discutam, daca nu ma/ne plictisim.